O privelişte dezolantă se înfăţişează oamenilor care ajung în preajma bălţii Săuleşti, de la marginea oraşului Simeria.
Lacul, populat în trecut cu crap, ştiucă, biban şi chiar somn, se întindea pe aproape cinci hectare, între Drumului Naţional 7 şi calea ferată Deva – Hunedoara şi era o destinaţie favorită a pescarilor, dar şi un habitat pentru numeroase păsări şi animale sălbatice. A secat treptat în ultimii ani până când s-a transformat într-un adevărat deşert de mâl uscat şi crăpat, înoonjurat de stuf şi papură.
Vadu Dobrii, aflat la 60 de kilometri de Hunedoara, se numără printre cele mai izolate sate din judeţ, deşi în trecut era o localitate prosperă, învecinată unor mine de fier şi apoi unei unităţi militare antiaeriene.
Mai multe drumuri legau satul aflat la peste 1.100 de metri altitudine de celelalte cătune din Ţinutul Pădurenilor. Au devenit însă aproape impracticabile în ultimele decenii, iar din această cauză, Vadu Dobrii a rămas izolat, astfel că în prezent mai puţin de 10 oameni locuiesc permanent aici. Situaţia satului s-ar putea schimba o dată cu transformarea drumului Topliţa – Vălari – Vadu Dobrii într-o şosea modernă.
A fost sărbătoare la Mănăstirea Prislop, unde mii de oameni din toate colţurile ţării au participat la hramul aşezării, de Ziua Înălţării Sfintei Cruci. Pelerinii au fost întâmpinaţi cu sarmale de post şi invitaţi să participe la slujba ţinută de episcopul Devei şi Hunedoarei.
Hunedoara are peste 1.300 de kilometri de drumuri județene, iar o treime dintre ele sunt considerate drumuri rele. De la începutul anului, pe câteva bucăți din aceste drumuri au fost turnate covoare noi de asfalt. Până acum, în 2018, Consiliul Județean se poate mândri cu vreo 10 – 20 de kilometri noi de asfalt, din câte știu, împărțiți prin diverse colțuri ale Hunedoarei (Lacul Cinciș, Nandru, Băița…). Pot fi chiar mai puțini, să zicem vreo 13 kilometri de asfalt nou, astfel că procesul de înnoire al drumurilor județene ar ajunge la fix 1 la sută. Nu am mai inclus drumurile care sunt „modernizate” cu piatră și zgură – recunosc. Așadar… nu merită să ne punem vreo speranță în competențele oamenilor care conduc județul și în ale politicienilor, în general… Sunt ridicoli.
Un parc dendrologic întins pe aproape zece hectare, devenit o adevărată junglă după ce în ultimele decenii nu a mai avut nimeni grijă de el, înconjoară castelul Nalaţi – Fay, unul dintre locurile impresionante din Ţara Haţegului, aflat în prezent în pragul prăbuşirii. Povestea moşiei de la marginea Haţegului începe în urmă cu aproape două secole. Castelul Nalaţi – Fay a fost construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe o veche moşie de la marginea oraşului Haţeg, care a aparţinut de-a lungul timpului mai multor familii nobiliare. Unii istorici susţin că la ridicarea castelului s-au folosit materiale aduse de la o veche mănăstire franciscană, abandonată.
Continuarea AICI!
Biserica medievală din satul Strei, ridicată pe ruinele unei villa rustica din vremea ocupaţiei romane, a intrat în şantier. Voluntarii se implică în înlocuirea acoperişului degradat al monumentului istoric şi în lucrările necesare pentru punerea în siguranţă a bisericii.
Continuarea AICI!
Şase elevi învaţă în şcoala din Lelese, o comună pitorească din Ţinutul Pădurenilor, aflată în munţi, la circa 30 de kilometri de Hunedoara. Şcoala primară din Lelese funcţionează în clădirea Primăriei, alături de sediul Poliţiei, astfel că elevii au parte atât de confort cât şi de siguranţă. Cea mai mare grijă le-o poartă învăţătoarea Dorina Onesc. Pentru a fi alături de copii, dascălul parcurge zilnic un drum dus-întors care însumează 100 de kilometri. Continuarea pe adevarul.ro.
Mormântul lui Avram Iancu de la Ţebea a fost, duminică, loc de pelerinaj pentru aproape 10.000 de români, veniţi din toate colţurile ţării pentru a-l omagia pe cel supranumit „Crăişorul munţilor”. În fiecare an, în preajma zilei de 10 septembrie, data morţii eroului transilvan, satul de poalele Munţilor Apuseni devine un imens furnicar. Continuarea AICI!
Le-am spus prietenilor care au îndoieli despre Hunedoara că trebuie să vadă lucrurile mai în profunzime. Zona asta e chiar una dintre cele mai prețioase din țară. E la câteva zeci de minute de salba de cetăți dacice din munți – puținele locuri din România care arată că acum 2.000 de ani în ținuturile astea exista o cultură pe care am putea să o comparăm cu cea din Grecia sau Roma antică. La o scară mai mică, dar… cu o mulțime de surprize. E fascinant că în locurile din munți au rămas atâtea lucruri care așteaptă să fie descoperite, să fie deslușite. Hunedoara e la poalele Castelului Huniazilor – deseori mă întreb cum au putut oamenii să-l înalțe așa măreț pe stânci, deasupra Zlaștiului și Cernei, acum aproape jumătate de mileniu, și să reziste timpului. La fel ca și în cazul cetăților, nu mai e altceva asemănător castelului în țară. La 40 de minute de Hunedoara se află ruinele primului și celui mai măreț oraș antic înființat de Traian după cucerirea Daciei. Secole în șir oamenii au luat piatră de aici, i-au jefuit comorile și, totuși, la aproape două milenii de la fondarea ei, Ulpia Traiana Sarmizegetusa încă are ce ne arăta și încă e fascinantă. Mai aproape de Hunedoara e salba de biserici medievale de piatră, vechi și ele de multe sute de ani: Densuș, Strei, Streisângeorgiu, Colț, Sântamaria Orlea, Prislop – ultima dintre ele, aflată la o 25 de minute de oraș, e loc de pelerinaj pentru mii de oameni. Din Hunedoara se vede Retezatul uimitor și tot de aici se văd crestele munților Metaliferi – locurile aurului și ale argintului. Ținutul minelor de fier, cu (încă) vastele păduri a fost și mai aproape de oraș, iar cel al cărbunelui nu-i nici el departe. Așadar, au rămas câteva lucruri care fac într-adevăr din Hunedoara un loc unic. Și nici măcar nu le-am enumerat pe toate. Cu astfel de bogății în jurul nostru ar trebui să fim destul de mulțumiți.
Oare a rămas ceva nescumpit de la 1 septembrie? Au ajuns până și merdenelele să coste 3 lei, la fel și cornurile alea cu diverse chestii prin ele pe care le molfăie omul să își umple stomacul… Au luat-o razna prețurile în țara asta și chiar nu avem toți funcții de directori sau șefi primite de la partid ca să nu ne cedeze buzunarele. În rest… e bine: românii sunt puși la slăbit. O să ajungă iar ca niște proletari costelivi, târâiți prin întreprinderile comuniste în așteptarea zilei de salariu.
Mai mult de două treimi din populaţia Ţinutului Pădurenilor a dispărut în ultima jumătate de secol, însă puţinii localnici rămaşi păstrează cu sfinţenie tradiţiile strămoşeşti. Una dintre cele mai frumoase sărbători a pădurenilor ar avut loc la Poieniţa Voinii şi i-a fost dedicată lui Drăgan Muntean.
Continuarea AICI!
Hotelul de lux al familiei parlamentarului Carmen Hărău, construit pe versantul opus al Castelului Corvinilor se află în şantier de trei ani. A schimbat înfăţişarea fostei zone industriale, dar a stârnit şi o mulţime de controverse.
Continuarea AICI!
Încă din 2007, administraţia locală din Deva a propus montarea a două bariere electromecanice pe Strada 1 Decembrie 1918, transformată parţial în centru pietonal, ca să delimiteze zona alocată pietonilor şi să interzică accesul maşinilor, cu excepţia celor ale unor instituţii publice care îşi aveau sediul în zonă. De asemenea, a fost stabilit un program de aprovizionare a magazinelor şi localurilor din centrul istoric, în care era permis accesul maşinilor care aduceau mărfuri.
Şoferii au fost înştiinţaţi că pot primi amenzi dacă intră cu autoturismele în zona pietonală, iar poliţiştii locali au fost trimişi să suprevegheze zona. Barierele au fost rupte cu timpul şi, treptat, nimeni nu a mai ţinut cont de avertismentele poliţiştilor locali.
În prezent, rămăşiţele unei astfel de bariere, de pe promenada din centrul istoric al Devei, stau mărturie planurilor ambiţioase ale municipalităţii. În jurul lor, o mulţime de maşini sunt parcate în fiecare zi, împărţind „pietonala” cu trecătorii. Poliţiştii locali îşi fac rareori simţită prezenţa în zonă, spun localnicii.
Promenada din centrul istoric al Devei a fost amenajată între Parcul Cetăţii Devei şi Piaţa Unirii. Turiştii invitaţi să se plimbe pe Strada 1 Decembrie mai multe clădiri istorice reprezentative ale municipiului: palatul administrativ, Teatrul de Artă, Colegiul Naţional Decebal, primăria.
Continuarea AICI!
