Aproape zero locuri de muncă în fiecare dintre orașele Văii Jiului – de luni bune nici nu mai are loc aici vreo bursă a locurilor de muncă – și aproape zero proiecte pe fonduri ue sau pndl. Investiții… – Singurele afaceri care mai merg sunt cele de casă prin care se pot sifona mai ușor banii publici. Și totuși… primarii nu au nicio grijă că nu vor fi aleși la nesfârșit până se plictisesc ei să mai candideze. S-a atașat lumea de ei…
După un sezon întreg în care a câștigat toate meciurile pe teren propriu, cele mai multe la scor, jucând deseori în fața unor tribune aproape goale, CS Hunedoara a pierdut meciul tur de baraj acasă, sub privirile a peste 2.000 de oameni. Cred că echipa nu a fost obișnuită cu o astfel de atmosferă. Erau cam timorați jucătorii, nervoși… A doua repriză echipa totuși a jucat bine, păcat că arbitrul a inventat un off-side sau ce o fi văzut el, și i-a scos un gol din poartă… Nimic surprinzător la noi. Mai este un meci cu „Voința Lupac”, pe care în mod normal ar trebui să îl câștige CS Hunedoara. În rest… a trecut aproape un an și jumătate de când primăria și consiliul județean anunțau că va fi construit un stadion nou în Hunedoara – ce s-a întâmplat cu promisiunea asta? http://adev.ro/pafm8s
De la începutul anului tarifele de vizitare la mai multe muzee din județ și cel de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa au crescut la 20 de lei. Le-au ridicat pe linie, cu excepția Sarmizegetusei Regia, unde a rămas 10 lei. M-am numărat printre cei care s-au întristat de măsura asta a cărei „motivație” a fost… „din respect pentru monumente”. Consiliul Județean e pe cale să ia o decizie bună, cred, și să reducă taxele de vizitare la Țebea, Ulpia Traiana, muzeul din Orăștie, Casa memorială Aurel Vlaicu, Casa memorială Avram Iancu și care mai sunt, chiar dacă va crește un pic tariful de vizitare la Sarmizegetusa Regia. Deci e ok… mai bine mai târziu decât când e prea târziu. | adevarul.ro http://adevarul.ro/…/taxele-vizitare-muzeele-sit…/index.html
Oraș plin de cocalari cu aere de vedete. Parcul din centrul civic (Park Place) are câteva bănci și scaune de care atârnă toată noaptea, la o sămânță și o bere, o grămadă de adolescenți. Unii lasă în urmă mormane de gunoaie. Nicio exagerare. Toată noaptea, omul care are grijă ca locul să arate bine trece cu roaba pe aleile ocupate adesea de cârdurile de tineri și le strânge mizeria de sub nas. Unii sunt atât de nesimțiți că se simt deranjați în sentimente că omul cu bun simț face curat după ei. Îi strigă unul, cocoțat cu picioarele pe bancă lângă „femeia” lui de 16 ani: „Vezi că au mai rămas niște frunze aici, să le ei și pe astea”… Bătaie de joc. Scene ca asta și alte asemenea probabil să petrec adesea. Ce bine ar fi ca Poliția să mai ajungă în zonă și să-i mai trimită acasă pe miștocarii ăștia, care lasă în urma lor numai gunoaie.
CS Hunedoara a câștigat tot ce se putea câștiga în Liga a IV, în acest sezon și speră la promovare.
Sâmbătă, CS Hunedoara a câștigat Cupa României, faza județeană. Finala a avut loc pe stadionul nou de la Sântămăria Orlea, iar echipa hunedoreană condusă de Mircea Alic a învins Gloria Geoagiu, cu 5-2.
CS Hunedoara a câștigat campionatul Ligii a IV-a de fotbal, având 25 de victorii, două egaluri și o înfrângere, iar în 16 iunie va juca meciul tur, pe teren propriu, din barajul de promovare în Liga a III-a. Adversară îi va fi echipa Voința Lupac, campioana Ligii a IV-a din județul Caraș-Severin. Voința este o echipă ambițioasă din comuna Lupac, unde majoritatea localnicilor sunt de etnie croată. Returul barajului de promovare se va juca în județul vecin, în 23 iunie.
Continuarea aici.
FOTO: CS Hunedoara
N-am nicio treabă cu cei care pornesc la miting din Hunedoara, dar tare ciudat e să te pună unii să te trezești sâmbăta dimineața la ora șase, ca să fii la șapte în parcarea de unde pleacă microbuzul spre București, să parcurgi apoi un drum destul de obositor de vreo 400 de kilometri, cu opriri pentru pauza de masă ce-i drept. Să ajungi în Capitală, unde să te târâie alții după ei prin soare, apoi să te organizeze unii ca pe sacii de cartofi și tu, de fapt, să nu știi nici măcar de ce trebuie să „protestezi”. Iar după orele astea epuizante să te întorci noaptea, pe un drum și mai obositor, din cauza căruia toată duminica o să zaci amețit. E drept, unii dintre cei care mi-au spus că vor merge la „miting” nu au fost niciodată în București până acum – deci excursia asta va avea un rol cultural pentru ei. Drum bun și luați-vă niște apă și bani la voi 
🙂…
Acum doi ani pe vremea asta au avut loc alegerile locale, iar hunedorenii și-au schimbat, dramatic, primarul. Dan Bobouțanu a câștigat „la mustață”… Ce s-a întâmplat în Hunedoara în acești doi ani? Well… a rămas un oraș în care se poate trăi destul de confortabil, a rămas un oraș curat, liniștit, unul cu potențial de a se dezvolta. Un oraș în care, însă, proiectele așteptate și promise au întârziat: casa de cultură funcțională, sala liceului 1 terminată, stadion nou, piste de biciclete, centru pietonal, străzi modernizate în cartierele OM, M5, Ceangăi etc. Mai erau și altele și cred că pot fi identificate și alte priorități. Și totuși Hunedoara stă mult mai bine față de orașele din Valea Jiului, cu problemele lor sociale și cu primarii lor eterni care au mare grijă doar de afacerile de familie și de partid, stă mai bine față de Brad, Orăștie, Călan, Hațeg și celelalte orașe mici ale județului. Dacă autoritățile din Hunedoara și Deva ar colabora și dacă ar avea proiecte împreună, că doar orașele sunt la 10 – 15 kilometri unul de celălalt, cred că toată lumea ar avea de câștigat. Altfel… nu o să avem cine știe ce surprize… (UPDATE. De proiectele UE la care Hunedoara sta ok am uitat să scriu…)
Mă tot uit de la o vreme, din ce în ce mai surprins, pe site-urile de licitații publice și achiziții directe, să văd ce cumpărături au mai făcut instituțiile publice din județul Hunedoara. Unele mi se par aiurea, altele sunt chiar penale. Mai ales achizițiile directe: grămezi de bani luate din taxele hunedorenilor sunt aruncate constant de șefi de instituții ori directori înfipți de partid… pe lucruri și servicii pe cât de inutile, pe atât de costisitoare: pentru a-și ajuta tovarășii din partid, pentru a-și îmbogăți colaboratorii, poate și ca un fel de taxe de protecție în schimbul funcției primite și pentru tot felul de trocuri și mofturi care nu au legătură cu interesele comunității, ci doar cu ei și ai lor…
Primarul Devei a anunțat investiții străine de peste o sută de milioane de euro în oraș, într-o declarație de presă care a durat 9 – 10 minute și totuși pe tot parcursul ei a părut mai încrâncenat și mai stresat ca toți din jurul lui. Cam aceeași atitudine o are, deseori – din câte știu, și primarul Hunedoarei. Ideea e că oamenii ăștia ar trebui să mai învețe să se relaxeze…
De 25 de ani, populația Hunedoarei este într-o continuă scădere. Declinul se înregistrează în majoritatea localităților țării, cu excepții gen Cluj-Napoca și alte câteva orașe mari… Depopularea asta nu e un lucru chiar rău pentru Hunedoara, dacă te gândești la mediu și la confortul localnicilor, dar a fost unul dintre motivele pentru care orașul nu s-a mai dezvoltat economic: depopularea plus „îmbătrânirea” populației, plus deciziile politice luate împotriva oamenilor, plus lipsa de viziune și neputința/ignoranța celor care au condus orașul. Cred că Hunedoara va supraviețui acestui fenomen, dar trebuie să ne uităm mai des pe statistici (și prin oraș), să vedem ce așteptări putem avea. Atunci poate vom crede mai puțin în minunile promise, poate nici nu le vom mai aștepta, privind mândri spre castel sau nostalgici spre combinat.
De fiecare dată când trec prin Sebeș, pe autostradă, mă apucă un fel de depresie. Pentru că Sebeș nu e numai orașul ăla vecin cu Alba Iulia, în care nu prea ai ce vedea, dar știi că stă mai bine decât Deva și Hunedoara la economie (și) pentru că are două intrări la autostradă. Dar… aici se află cel mai mare cimitir / crematoriu al pădurilor Hunedoarei (și al celor din județele vecine și, de fapt, de mai peste tot). Azi am trecut din nou pe lângă munții de lemne și m-am întrebat… cât se vor mai înălța? Oare până va dispărea toată frunza de la noi? … Când văd munții ăia de lemne nu pot să înțeleg cuvintele: „se taie responsabil”, oricât de frumos ar fi împachetate și șoptite către urechile noastre. I just don’t get it! Afacerile cu lemne rămân cele mai profitabile. Flotele de camioane au crescut exponențial, transporturile s-au întețit, iar mii de metri cubi se îndreaptă zilnic spre marile fabrici de „procesare”. Poliția mai confiscă uneori câteva căruțe de vreascuri sau câte o remorcă de lemne, trasă de tractor sau de dubiță. În rest… totul e legal…
Din fericire, totuși, natura ne va supraviețui.
Aseară am aflat o bucățică din povestea unui german care a murit cu mai mult de o săptămână în urmă și a rămas uitat la morgă. Unul dintre gânduri mi-a fost… oare ce s-o fi întâmplat cu câinii lui? La poarta casei unde a locuit, câinele ieșise – poate în așteptarea fostului său camarad… despre care nu mai știa nimic. Mă gândeam oare ce s-ar mai fi bucurat să-l vadă. 
🤗 | adevarul.ro http://adev.ro/p8tvt2
Cei mai mulți dintre jurnaliștii pe care îi cunosc nu aleargă după bani, aleargă după subiecte – știrile alea pe care le citim în câteva minute, iar uneori doar le trecem cu vederea, neștiind că oamenii care le scriu își pun uneori sufletul în ele. Mulți dintre jurnaliștii pe care îi știu au niște vieți așa de tragice că ar putea fi ei însuși subiecte de reportaje. Unii se culcă ani în șir tot după două – trei noaptea, pentru că nevoia să citească, să cunoască, dependența de „cai verzi pe pereți” îi ține treji. Nu vor să pară mai proști sau mai puțin informați decât cei despre care scriu… așa că își pierd nopțile aiurea, în loc să le piardă la căldurică. Unii au o viață personală jalnică, dacă o vedem în spirit tradițional: nu au timp să își mai vadă prietenii – și așa puțini, iar familia și-o lasă pe ultimul plan din cauza „știrilor ce va să vie”: trec pe la rude doar să le salute, pleacă din mijlocul camarazilor că au de făcut știri, îi expediază în grabă pe cei care se apropie de ei din aceeași cauză. Unii zici că lucrează non-stop și să nu ne gândim că își ridică imperii din munca asta: dau banii câștigați pe tot felul de prostii, pe drumuri după subiecte închipuite, de la care se întorc adesea frustrați că nu le-au ieșit. Pe mâncare proastă, țigări, alcool, cafea și tot felul de alte lucruri nocive. Îi vedem grăbindu-se să scrie în Noaptea Învierii sau de Anul Nou, la ore în care oamenii de bun simț s-ar simți jigniți să se apuce de lucru, probabil pe bună dreptate. Ori deranjând lumea cu telefoane, în toiul petrecerilor de 1 mai sau al mesei în familie de Crăciun. În rest, umblă jerpelți că n-au timp să se învârtă prin mall, ciufuliți că nu au stat niciodată să se gândeasă la freze și coafurii… Iar când se întâmplă minunea să mai nimereasă vreun subiect bun, un fel de jackpot la păcănele, de-abia apucă să bucure de el. Căci știrile sunt efemere, iar timpul le anulează repede strălucirea. În unele rânduri mă mai recunosc și eu, în altele nu.
Singura pistă de biciclete din Hunedoara a fost construită acum vreo cinci ani, extinsă anul trecut și revopsită anul ăsta. Are vreo doi kilometri. De-a lungul timpului autoritățile orașului nu prea au fost preocupate de acest subiect – de sănătatea oamenilor… de fapt. Mai nou, din câte am înțeles, cei de la Mediu au blocat amenajarea unor piste de biciclete, pe motiv că nu ar fi loc pentru ele. (s-or fi gândit că poluează) Eu aș construi o rețea întreagă de piste în oraș și aș înființa si niște stații de unde pot fi închiriate. Doar un gând… În fine, dacă am stabilit că în Hunedoara trebuie să ne mulțumim cu puțin… nu pot să nu remarc (din nou) nepăsarea/incompetența atorităților județene cu privire la pistele de biciclete. Sunt puțin peste 10 kilometri de drum județean între Hunedoara și Deva. La Sântuhalm e și cea mai mare fabrică de biciclete din zonă. Și totuși… cei de la cj preferă să ne vândă “avioane”, gen linii de tramvai sau troleibuz între Deva și Hunedoara… în loc să facă o pistă de biciclete… mult mai ieftină și mai utilă pe drumul ăsta. Uitasem… nu ies bani din așa ceva. Nu suficienți. În rest, în Arad, Timișoara, Alba, Cluj se pot face piste… chiar și pe fonduri UE. Noi suntem cu mersul pe jos…
Ruinele combinatului: peste 100 de hectare, deci teren cât vezi cu ochii, așteaptă să fie ecologizate. S-ar mai putea construi un oraș pe locurile astea, acum încă pline de dărâmături peste care crește pădurea. Totuși nu toate sunt acoperite cu ruine, iar unele locuri ar putea fi curățate ușor…
