SHARE

Subiectul „românii – urmașii dacilor” a devenit în ultimii ani unul tot mai delicat. Nu știu dacă s-au făcut teste ADN pe vreun os de dac pentru a stabili cât le-a mai rămas românilor de la ei, dar cred că dacă orice român și-ar scormoni arborele genealogic „ar avea surpriza” să își găsească străbunici din mai multe neamuri – nu neapărat daci. Or fi și excepții, cine știe. Oricum, cunoașterea istoriei e acoperită de gălăgie, de declarații pompoase de dragoste despre daci, care nu acceptă argumente împotriva lor oricât de fanteziste ar fi aceste declarații. Mai mult, cred că dacă și-ar pune cineva întrebarea au existat dacii cu adevărat, ar fi acuzat de blasfemie. Totuși, s-au păstrat mărturii fascinante despre daci, geți, sciți etc. – relatări ale unor contemporani de-ai lor. E o plăcere să le citești – vezi totuși că oamenii ăia erau destul de spirituali, de profunzi. Priveau stelele și se gândeau la nemurire.

Related Posts: