SHARE

E curios ce s-a întâmplat în ultimii ani cu dosarul Hidra, al așa-zisei mafii a fierului vechi din . Ancheta și-a găsit loc pentru o bună perioadă în primele pagini ale ziarelor, mai ales ale celor locale, și iată că la 11 ani de la momentul culminant al acesteia, când peste 40 de hunedoreni implicați în hoțiile și devalizarea combinatului siderurgic au fost ridicați și trimiși în închisoare, niciunul dintre ei nu a primit vreo sentință.

Care o fi explicația logică a unui proces întins pe mai mult de un deceniu, în care (în cea mai mare parte a lor) niște amărâți sunt încă judecați, pe fond, pentru devalizarea combinatului siderurgic? Judecata va mai dura multă vreme și cel mai probabil din această cauză mulți dintre inculpați vor fi absolviți de acuzațiile procurorilor. Se prescriu faptele. Un proces de cel puțin 11 ani poate fi considerat oricum o pedeapsă, dar ce se întâmplă dacă în mulțimea celor băgați în „mafia fierului vechi” se vor găsi și oameni nevinovați? Căci instanța stabilește în final vinovăția.

Cum este să fii târât prin tribunale, degeaba, atâta amar de vreme… Indiferent de rezultatul procesului, mulți vor rămâne cu impresia că, din cauza lungimii sale, a fost unul eșuat. Alții vor spune că oricum printre cei judecați nu s-a numărat niciun „nume sonor”. Niciun politician sau polițist nu a ajuns să tremure așteptând deznodământul dosarului Hidra, deși e greu de crezut că unii nu au fost implicați în afacerile bănoase, făcute pe seama combinatului din Hunedoara. „Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase”.

La peste un deceniu de la răsunătorul dosar „Hidra”, combinatul siderurgic din Hunedoara nu mai are de suferit de pe urma marilor găști ale hoților de fier vechi. Nu neapărat din cauza anchetei, ci pentru că populația orașului a îmbătrânit și s-a diminuat, infractorii au mai plecat și ei spre o lume mai bună o dată cu exilații Hunedoarei, legea se aplică mai concret, iar din combinat oricum nu a rămas mare lucru.

Jumătate din vechea lui suprafață, adică vreo 200 de hectare, a ajuns o întindere stearpă, ocupată din loc în loc cu dărâmături, cu clădiri dezafectate și ruinate, foste secții despre care puțini mai știu la ce au folosit. Totuși, furturile de fier vechi cu sacul și roaba nu mai sunt profitabile, deci au fost abandonate, iar cele cu camionul par aproape imposibile. În Hunedoara s-a redus criminalitatea, iar mulți dintre foștii hoți obișnuiți cu zona industrială au dispărut din peisaj. Dacă în urmă cu 10 – 15 ani, goana spre „uzine” părera singura lor variantă de supraviețuire, mai târziu au putut pleca din țară, la furat sau la muncă, ori și-au mai găsit de lucru prin Hunedoara. Ancheta care a provocat coșmaruri a rămas însă un subiect neterminat.

Related Posts: