SHARE
Până la urmă, compania germană care voia să construiască o fabrică la câțiva kilometri de a fost întoarsă din drum, după ce inițial a fost refuzată. Cu mari strofocări, consilierii locali au votat totuși să scoată la licitație cele opt hectare ocupate de ruine industriale. Unii au continuat să se agite pe motiv că „noi nu ne vindem țara, pământul strămoșesc pe care s-au jertfit bunicii – mai ales că se apropie Ziua Națională și celelalte sărbători ale românilor” Și ale dacilor, bineînțeles. Sper să se liniștească politicienii ăștia atunci când vor constata că terenul lăsat în paragină de aproape două decenii nu pleacă nicăieri, doar or să muncească niște oameni acolo. În rest, oricât de pătimaș ar suna ele, lumea nu are nevoie de discursurile „patriotice” ale acestor oameni. Dacă politicienii tot abuzează de ele, crezând că vor fi votați în funcție de cât de tare strigă că își iubesc țara, măcar să învețe puțină istorie. Acum vreo 130 de ani, de exemplu, când s-au construit Uzinele de fier ale Hunedoarei, au făcut românii din Hunedoara referendum și au donat 20 de hectare de teren, materiale de construcție și forță de muncă unor „străini”, tot germani și ei, numai ca să ridice furnalele în Hunedoara și nu în , Simeria sau Govâjdia. Azi o mulțime de hectare ocupate de rămășițele vechilor uzine și ale combinatului au fost achiziționate de români, la prețuri de nimic, dar au fost lăsate pustii în așteptarea unor vremuri mai bune pentru „investiții”. Lor le-am vândut pământurile „strămoșești”, dar degeaba.

Related Posts: