SHARE

Un prieten pe care l-am întrebat dacă are vreo idee de reportaj mi-a spus că aș putea scrie, de exemplu, despre cum a ajuns presa din „asistată social”. Primul impuls a fost să nu îi dau dreptate… dar m-a pus pe gânduri. Avem o în care din 100 de articole scrise despre primarul Hunedoarei, despre primarul Devei, despre primarul Petroșaniului, al Uricaniului, Lupeniului și care or mai fi, despre șefi de instituții numiți politic și așa-zișii oameni politici, cel puțin 99 sunt pozitive. Unele sunt dezagreabile prin epitelele care le însoțesc. Se poate crede că oamenii ăștia care conduc orașele noastre sunt perfecți? Or fi providențiali și nu am fi aflat asta decât citind despre ei în presă? Cum e posibil ca în atâtea articole să nu fie chiar nimic de criticat în activitatea lor? Să nu fie învinovățiți de nimic în orașele și instituțiile pe care le au în grijă? Și ce diferență între modul cum sunt prezentați și cum arată orașele Hunedoarei sau performanțele instituțiilor lor… De la roz la sumbru. Cu blaturile astea s-a ajuns ca personaje care nu au nicio treabă cu binele comunității să fie alese la nesfârșit în primării (primarii eterni care și-au falimentat orașele) sau să beneficieze tot timpul de funcții politice, de tot felul de sinecuri. Mă uitam în Cuvântul Liber din 1996 și am găsit o grămadă de articole grețos de „pozitive” despre politicienii acelor vremuri, unii chiar niște personaje sinistre. Și mulți sunt încă printre noi, în aceleași poziții privilegiate: între timp au schimbat o grămadă de partide, dar de fiecare dată li s-a găsit loc să conducă și ei ceva, să aibă măcar un birou din care să toace banii comunității, să-și aranjeze familiile și prietenii din „contractele pe viață” cu statul. Cam asta este… or fi primarii și politicienii ăștia despre care am scris oameni de ispravă, dar chiar așa?

Related Posts: