SHARE

De fiecare dată când trec prin Sebeș, pe autostradă, mă apucă un fel de depresie. Pentru că Sebeș nu e numai orașul ăla vecin cu Alba Iulia, în care nu prea ai ce vedea, dar știi că stă mai bine decât Deva și la economie (și) pentru că are două intrări la autostradă. Dar… aici se află cel mai mare cimitir / crematoriu al pădurilor Hunedoarei (și al celor din județele vecine și, de fapt, de mai peste tot). Azi am trecut din nou pe lângă munții de lemne și m-am întrebat… cât se vor mai înălța? Oare până va dispărea toată frunza de la noi? … Când văd munții ăia de lemne nu pot să înțeleg cuvintele: „se taie responsabil”, oricât de frumos ar fi împachetate și șoptite către urechile noastre. I just don’t get it! Afacerile cu lemne rămân cele mai profitabile. Flotele de camioane au crescut exponențial, transporturile s-au întețit, iar mii de metri cubi se îndreaptă zilnic spre marile fabrici de „procesare”. Poliția mai confiscă uneori câteva căruțe de vreascuri sau câte o remorcă de lemne, trasă de tractor sau de dubiță. În rest… totul e legal…
Din fericire, totuși, natura ne va supraviețui.

Related Posts: