SHARE

Când eram mai mic, abia așteptam să fug acasă de la școală, dar nu pentru a mă pune pe Facebook – de fapt nici nu era Facebook atunci și oricum nici nu ajungeam acasă – numai până în fața blocului, de unde îmi aruncam ghiozdanul în balcon și mă întorceam repede în curtea școlii, la fotbal. La școala 11 era un teren plin cu denivelări și unul în valuri și cu gropi.

Și acum terenurile școlii sunt la fel, doar că porțile au fost tăiate de mult timp, iar la toate ferestrele s-au pus plase. (Cred că am rămas dator școlii cu niște geamuri – se spărgeau prea ușor cu mingea în vremea aia).

Când se întuneca bine vara, se sătura lumea și de fotbal și îl mai lăsa și pe a doua zi 🤗. Mai târziu ne-am dat seama că terenul mic de la Școala 8 era mai bun pentru meciurile la pariu ca ale Școlii 11. La Școala 7 îl găseam mai tot timpul ocupat… Dar cel mai bine era la Metalul. Cam departe de M5, dar merita efortul. De fapt, deși nu voiam să recunoaștem, toate aceste terenuri de beton, scorojite ți îmbătrânite, (cu excepția celui de la Școala 7, de pământ) erau destul de proaste pentru tălpile subțiri ale tenișilor, teniși de la Chinezul sau din piață, cu crampoane sau fără, cu tălpi din cauciuc ce se găureau până la piele 😊 tocmai când începeau să nu ne mai jeneze, teniși de unică folosință pentru ghinioniști…

Sala de la Lic 1 era în schimb una de poveste pentru fotbal, acolo noaptea nu ne trimitea acasă așa cum o făcea de pe terenurile din curtea școlii, iar pe parchetul ei puteai să te prăbușești fără să te strici cu totul. Doar un picior mi l-am putut rupe acolo, pe al doilea nu am mai apucat: sala s-a închis între timp, a intrat în reparații de câțiva ani și probabil va fi demolată cu totul în final.

Curtea școlii rămâne o poveste… și cred că am fi visat fotbalul atunci dacă existau terenuri cu gazon sintetic. 🤗⚽️🤸‍

Related Posts: