SHARE

E bine de știut.

În primul deceniu de comunism, unele dintre cele mai bune păduri din România au fost măcelărite. Industria lemnului era controlată de sovietici (prin Sovromlemn), iar mărfurile rezultate din exploatările forestiere erau trimise în URSS ca despăgubiri de război, la prețuri derizorii.

Marile defrișări au culminat la începutul anilor 50, când se tăiau din România anual aproape 20 de milioane de metri cubi de lemn. Nu se ținea cont de pădurile virgine și seculare sau de ariile protejate unde erau înființate uzine și gatere. Iar opinia publică oricum nu conta, pentru că regimul comunist instaurat de sovietici nu își propusese să fie pe placul ei, ci să jefuiească țara cât mai repede de resurse pentru a le trimite în URSS. O justificare pentru defrișări era dezvoltarea industriei lemnului cu sprijinul sovieticilor. Alta, mai ciudată, era tăierea pădurilor din munți pentru că acolo se ascundeau „bandiții” – partizanii anti-comuniști.

După inundațiile severe de la mijlocul anilor 70, Ceaușescu anunța un plan uriaș de regenerare a pădurilor din România, derulat până în 2010. În program se arăta că suprafața pădurilor din România scăzuse de la aproape 9 milioane de hectare (40 la sută din suprafața țării) la începutul secolului XX, la 6 – 6,5 milioane de hectare (27 la sută) în anii 70, în urma tăierilor haotice. Tot în anii 70, în România se exploatau 28 de milioane de metri cubi de lemn, față de 21 de milioane de metri cubi cât trebuia să fie producția forestieră a țării.

Planul anunțat de Ceaușescu era ca până în 2010, suprafața acoperită de păduri din România să ajungă din nou la 40 la sută. România are în prezent o suprafață de 6,5 milioane de hectare de pădure. Se taie în continuare peste 20 de milioane de metri cubi de pădure, oficial, deși alte informații arătau că volumul tăierilor este de două ori mai mare.

Așadar, nu am făcut mai nimic pentru păduri…

Related Posts: