SHARE

La sfârşitul secolului al XIX-lea, Uzinele de fier ale Hunedoarei reprezentau unul dintre cele mai importante centre metalurgice din Imperiul Austro-Ungar. Foloseau cea mai modernă a acelor vremuri şi beneficiau de zăcămintele bogate de minereu de fier din Ţinutul Pădurenilor şi de materiile prime (lemn şi piatră) suficiente pentru a se dezvolta. La „boom-ul” Uzinelor de fier au contribuit mai mulţi specialişti în metalurgie din Imperiul Austro-Ungar, cel mai renumit dintre ei fiind Antal Kerpely, reprezentantul Direcţiei Centrale a Siderurgiei, cel care a sprijinit înfiinţarea uzinelor la .

Construcţia primelor două furnale ale Uzinelor de fier a început în 1882. A fost o investiţie de mare amploare, impusă de nevoia de metal şi de necesitatea dezvoltării industriei într-o zonă bogată în zăcăminte, dar care se baza pe atelierele de fier devenite mai puţin rentabile, din cauza tehnologiei învechite.

Potrivit istoricilor, guvernul austro-ungar a avut de ales între Govâjdie, Simeria, Deva şi Hunedoara, ca locuri în care urmau să fie construite Uzinele de fier. Govâjdia avea deja o tradiţie de aproape un secol în prelucrarea fierului prin furnal care funcţiona în zonă şi se afla în apropierea zăcămintelor miniere. Transportul dificil şi lipsa terenurilor pentru construcţii, zona fiind de munte, au dus la abandonarea acestei opţiuni. Deva şi Simeria aveau staţii de cale ferată şi erau traversate de unul dintre drumurile principale ale Transilvaniei, totuşi în 1881 Direcţia Centrală a Siderurgiei a probat ca uzina de fier să fie construită în Hunedoara.

Continuarea pe adevarul.ro.

Consilierul ministerial Antal Kerpely a susţinut oportunitatea de a folosi mai bine depozitele de minereu de fier din Ghelari, prin construcţia noii uzine de la Hunedoara, apropiată minelor şi pădurilor întinse din zonă. Hunedorenii au sprijinit la rândul lor investiţia. Kerpely, într-o scrisoare adresată guvernului austro-ungar din 1881 pentru a sprijini construcţia, a solicitat transferul gratuit de terenuri pentru noua uzină şi funicularele sale. „Conform răspunsului primit la 30 1881, de la Consiliul oraşului Hunedoara, sub numărul 3503, Uzinele puteau fi construite pe teritoriul oraşului Hunedoara”, arătau documentele de arhivă. „Cetăţenii oraşului Hunedoara, prin Sfatul orăşenesc, au adresat în 1881 un memoriu Guvernului, prin care, solicitând construirea noii uzine pe teritoriul oraşului, se obligau să cedeze statului, în mod gratuit, terenul necesar construcţiilor industriale, cât şi dreptul de exploatare a carierei de calcar, angajându-se totodată să acorde întreg sprijinul constructorilor, în special în problemele de aprovizonare”, informau autorii volumului „Combinatul Siderurgic Hunedoara, tradiţie şi progres în siderurgie, 1884 – 1974”.

Construcţia a fost administrată de Antal Kerpely personal, el fiind deseori prezent pe şantier şi în contact cu autorităţile locale.  În Hunedoara, pentru construcţia uzinelor de fier a fost amenajat un teren de 20 de hectare care aparţinea mănăstirii călugărilor franciscani, Sfatul Orăşenesc cedându-i acesteia terenuri în cartierul Bataga. Primul furnal a funcţionat din 1884, iar al doilea a fost inaugurat un an mai târziu. Până în anul 1902 au fost construite cinci furnale, iar până în 1906, în Uzinele Hunedoarei au fost puse în funcţiune 46 de cuptoare în care era prelucrat minereul destinat  producţiei de fier şi de fontă şi, pentru câţiva ani a celei de oţel (1892 – 1904). Investiţiile au fost făcute în vremea în care primar al Hunedoarei a fost George Dănilă (1839 – 1912).

Continuarea pe adevarul.ro.

Related Posts: