SHARE

Calea ferată din Valea Jiului (Simeria – Petroșani) împlinește un secol și jumătate. Probabil acest lucru va trece uitat…

De un secol şi jumătate, trenurile au circulat aproape neîntrerupt prin gara Petroşani. Oraşul are o istorie feroviară impresionantă, păstrată prin clădirile istorice şi locomotivele de epocă – piese de muzeu ale depoului CFR Petroşani, dar şi prin nenumăratele ilustraţii şi mărturii scrise despre căile ferate din Valea Jiului.

Calea ferată Simeria – Petroşani, în lungime de aproape 80 de kilometri, a fost inaugurată în 28 august 1870, fiind una dintre cele 14 linii ferate din Ardeal construite în perioada 1867 – 1873, care însumau peste 1.150 de kilometri.

Peste 3.000 de oameni au muncit timp de trei ani pe traseul „drumului de fier” care străbătea Valea Streiului şi Ţara Haţegului, coborând apoi în ţinutul momârlanilor, spre centrul bazinului carbonifer al Văii Jiului – Petroşani, un loc aflat atunci la graniţa dintre Transilvania şi Ţara Românească.

„Vizita noastră în Petroşani a fost extrem de interesantă. Aici am găsit o armată de muncitori de toate naţionalităţile: români, italieni, germani, saşi, secui, maghiari şi albanezi, care munceau din greu la capătul liniei ferate şi la construcţia caselor pentru populaţia nou-venită a ceea ce va deveni cândva un oraş important”, scria, în 1870, Robert Nelson Boyd, un explorator şi scriitor englez din secolul al XIX-lea, în reportajul „O vizită în Principatele dunărene”, publicat într-una dintre cele mai faimoase reviste ale vremii, „Ilustrated Travels”.

Odată cu noua construcţie feroviară, vechile aşezări ale momârlanilor au devenit un adevărat „El Dorado” pentru familiile venite din toate colţurile Imperiului Austro-Ungar şi din Muntenia. Pe lângă satele de munte, populate de crescători de animale au apărut colonii de mineri, români şi străini, atraşi de ofertele de lucru.

„Localnicii, de regulă, au obiecţii faţă de prezenţa străinilor ori introducerea a orice este nou printre ei. Au oroare de calea ferată, în special, şi socotesc locomotiva un „drac de foc”. Au făcut supraveghetorilor căii ferate ce se construieşte acum în Valea Jiului o recepţie neplăcută şi este nevoie de o atitudine judicioasă din partea acestora din urmă pentru a a-şi putea duce lucrul la îndeplinire. Un inginer m-a informat că a fost atacat în mod regulat de câteva localnice aflate pe câmp, care îşi imaginau că teodolitul (instrumentul de măsurare a direcţiilor unghiulare orizontale şi verticale) pe care îl folosea este o invenţie diabolică, adusă pentru a le fermeca vitele şi pentru a le strica recoltele şi care se aşteptau să găsească pustietate şi distrugere oriunde acesta era aşezat. L-au înconjurat pe inginer, agitându-şi secerile şi furcile pentru a-l alunga. Cu ajutorul asistentului săi, el a scăpat de vătămare, dar femeile i-au cerut să pleca cât mai degrabă cu maşinăria diabolică de pe câmpurile lor. Nu era rost de explicaţii, oricum nu ar fi înţeles şi nu ar fi putut fi convinse că instrumentul este inofensiv, astfel că inginerul a trebuit să bată în retragere. Cu atâta teamă de feţele noi şi cu atâtea cazuri de opoziţii faţă de construcţia căii ferate, nimeni dintre cei care au lucrat la ea nu a fost rănit sau maltratat, de felul lor localnicii fiind împăciuitori”, relata autorul englez.

Continuarea pe adevarul.ro.

Related Posts: