Ciobănescul s-a lipit de noi imediat. Știam că, odată ajunși la poalele cetății dacice, va ieși în calea noastră și ne va însoți prin pădure, de aceea am luat câteva boabe la mine (trebuia să aduc mai multe). Acum l-am văzut de la distanță cum a dat ocol gardului unei livezi și a ieșit la drum, grăbit să ne ajungă. Altădată veneau doi ciobănești. Cred că le place să le fie ghizi și apărători de sălbăticiuni celor care urcă la Piatra Roșie. Sau doar să se plimbe.
<