Lupeni, 2021… începutul abrupt al sfârșitului pentru mineritul din Valea Jiului. Din păcate, felul în care s-au petrecut lucrurile în ultimii ani în această zonă bogată și frumoasă îi lasă pe oamenii într-o situație disperată.
<De ani în șir și chiar și în ultimele ceasuri ale mineritului, politicienii și toți cei care au putut profita de pe urma îndârjirii și naivității ortacilor le-au tot spus că nu poate fi altceva decât minerit aici, că minele sunt eterne, că zăcămintele de cărbune sunt inepuzabile pentru restul vieții lor, că locurile de muncă le pot fi salvate, iar clădirile, minele și instalațiile roase de timp și care stau să se prăbușească peste ei vor rămâne acolo și vor înflori. Că nimic nu se va schimba, cel puțin nu într-o scurtă perioadă. Și nu au nevoie de altceva…
Oamenii ținuți în beznă de liderii locali au fost lăsați fără alternative, au fost învățați că nu pot face altceva decât minerit, au fost lăsați să creadă că există și contează doar zilele avansului și plății și eterna mină de care orice ar face rămân legați pe vecie, chiar și atunci când totul în jurul ei se prăbușește și se stinge încet?
Așa că, în ultimele ceasuri ale mineritului, cererile ortacilor blocați în subteran s-au redus, spune un miner, la: „Nu cedăm până nu primim toţi banii pe carduri. Vrem transportul, vrem tichetele de masă şi vrem banii de căldură! Şi să rămână salariul cum a fost şi până acum: pe 15 avansul, pe 30 plata”. Doar atât…
Și apoi?
Related Posts:
