Politicienii au intrat la loc comanda în depresie la închiderea Termocentralei Mintia, unii s-au dus pe la poarta ei să aprindă și lumânări, după ce au dat raiduri pe la televiziunile locale să „își verse năduful”. Desigur, ei erau adevărații salvatori ai Termocentralei, dar nu am știut noi să îi evaluăm. Ei ar fi salvat și combinatul, și minele, și industria, și agricultura, tot ce vreți. De ani în șir le tot salvează din vorbe, că vrăjeala ține la români.
Ar fi fost totuși mai puțin grotești să se prezinte la poarta Mintiei cu niște marame pe capete, ca niște bocitoare autentice, nu ca bocitoare fake. Sau dacă în loc de textele alea jalnice pe care s-au strofocat unii dintre ei să le zgârie pe Facebook despre cât au ținut ei la Termocentrală și cum le pasă lor de energeticieni, să își fi pus câte o poză la profil gen „Je suis Termocentrala Mintia”. Mai elevat, oricum.
Altfel… oare când vom vedea vreun politician dintre ei salvând ceva în județul ăsta? Unii stau în funcții de atâta timp, zici că au fost uitați prin Parlament sau pe unde mai „dau cu sapa”, și numai să se plângă știu: Îi vezi în județul ăsta la toate pomenile, parastasele și la ce mai e de îngropat.
Tristă soartă a avut Termocentrala Mintia. Și totuși, adesea nu înțeleg cum de mulți oameni care lucrează la stat au cimentată ideea că locurile lor de muncă sunt eterne și că nu mai e nimic dincolo de ele. Te angajezi la 20 de ani într-o primărie, că ai avut pile și te-a băgat cineva, și deja te gândești că de aici ieși la pensie orice s-ar întâmpla, altfel ți se face nedreptatea de pe lume.
Related Posts:
