- Festivalurile și serbările de vară din Hunedoara sunt pe cale să se încheie. Probabil doar câteva comune amărâte, cum ar fi Bătrâna (dar frumoase, de nu au nevoie de așa ceva) nu au putut organiza vreo astfel de „manifestare cultural-artistică” – așa cum sunt descrise cu multă „originalitate” de presa din Hunedoara.
Ce-o fi cu aceste sărbători locale, de unde au apărut, ce reminiscențe mai poartă din epocile în care au fost create și de ce le-au păstrat… ar trebui măcar să încercăm să aflăm – să știm și noi pe ce se duc banii comunităților. În loc să se astupe niște gropi, ori să se repare niște locuri de joacă, ar zice cârcotașii…
Vreo câteva zeci de manifestări culturale cu fum de mici au fost până acum în 2023, în județul Hunedoara – le putem însuma numai numărând câte comune, orașe și municipii „respectabile” avem. Vine criza, dar stați liniștiți, nu o să le anuleze nimeni pe motiv de „criză”.
<„Cine vrea să meargă, bine, cine nu, să stea acasă”
„Le cere poporul”, spun politicienii care dirijează finanțarea lor din fondurile comunității. „Măcar o dată pe an să avem și noi un festival”, spun localnicii entuziaști. „Să avem o zi a noastră, a comunei/orașului (dacă se poate trei)”, completează unii și mai subțirei.
„Până la urmă, ce strică să avem un festival?”, este părerea împăciuitoare a majorității.
„Cine vrea să meargă, bine, cine nu, să stea acasă”,
„Nu poți mulțumi pe toată lumea” și atâtea alte fraze șablon putem auzi despre ele, încât parcă nu ne mai rămâne nimic de zis și de făcut, decât să zicem și noi că există părți bune și părți rele ale acestor festivaluri.
Am fost la câteva serbări și am rămas în urma lor cu unele idei. Mă gândeam că dacă le vezi ca turist, unele pot fi interesante. Locul pe care îl vizitezi poate fi mai puțin anost când e muzică, e aglomerație, sunt luminițe etc. Dacă ajungi într-un sat, poate ai noroc să vezi și câteva lucruri deosebite.
Politicienii, în goană după like-uri ori prezenți din obligație
Și fiind turist, nici nu vrei să îi cunoști și nici nu te poate interesa cine sunt acei oameni îmbrăcați decent care se amestecă prin mulțimea relaxată.
Despre politicieni este vorba, evident – și poate urcă pe scenă, poate sunt aplaudați sau, de ce nu, huiduiți, poate li se oferă niște locuri mai bune la mese ori îi vezi pe alții umblând atenți după ei.
În fine, aceștia-s politicienii, nu ne interesează, pentru că de obicei la astfel de evenimente nu fac nimic ieșit din comun. Unii probabil ajung aici din obligație, alții dornici de a fi văzuți. Oricum, nu știu cine le-ar simți lipsa.
Poate doar presa locală, plătită de partide și primării să publice „știri” despre cum s-au distrat hunedorenii și despre cum unii politicieni au fost, de fapt, în centrul atenției la aceste „manifestări cultural-artistice”. Este evident că nu merită pierdut timpul cu așa ceva.
Așadar, festivalurile astea nu vor dispărea.
Sunt utile pentru politicieni, presa locală controlată de ei nu va îndrăzni să scrie vreodată ceva critic despre ele, nu costă decât ceva timp pierdut, fiind finanțate din „găleata fără fund” a fondurilor publice și aduc ceva bucurie oamenilor. Sau măcar le dau posibilitatea să mai vadă lumea din sat ori oraș.
Speculanții. De ce nu scăpăm de ei?
Și totuși… apropo de lume… nu știu de unde apar acei oameni care își montează corturile pline cu „jucării” la fiecare festival. Oare nu s-ar putea fără vânzătorii de lucruri inutile, „chinezisme” luate din cine știe ce piețe și vândute la suprapreț.
Înțeleg că își închiriază locul, dar oare nu se pot primăriile lipsi de banii lor? De-o parte și de cealaltă a aleilor spre scenă se întind tarabele cu jucării, plușuri, suveniruri, vată pe băț, lanțuri, adidași, blănuri și nici nu mai știu ce, niciuna cu prețuri la vedere, dar toate mai scumpe de două-trei ori decât într-un magazin obișnuit.
Nimeni nu are nevoie de asemenea lucruri și totuși e coadă uneori și în fața corturilor. Se uită lumea, iar unii cad în plasă. Dacă te uiți la unii dintre „comercianți” ai putea ghici niște fețe dubioase, dar asta e altă poveste.
Oricum, cât timp va exista cerere pentru astfel de lucruri de tarabă, vor fi și ei, speculanții festivalurilor.
Despre ce mănâncă oamenii la astfel de festivaluri, ar fi și mai multe de spus. Și la „mâncăruri” sunt prețuri suprarealiste, dar „lumea nu se uită la prețuri” că… „o dată sunt zilele noastre”. Se pare că lumea nu se uită nici la sănătatea ei.
Singurul lucru decent pe care îl poți face a doua zi după o seară îmbelșugată la terasa improvizată a unui festival e să postești la modul cel mai negru: nu mănânci nimic, poate doar te hidratezi cu puțină apă, pentru a le da stomacului și ficatului chinuite ceva șanse să se refacă mai repede.
Related Posts:
