SHARE

Când am ajuns în locul unde, timp de două secole, fusese turnul de control al vieţilor comunităţii din satul Gialacuta, pământul încă mai fumega. Rămăşiţele câtorva foşti stâlpi de susţinere ai bisericii Sfinţilor Arhangheli mai păstrau jarul în care s-au perpelit în ultimele zile, sub privirile agonizante ale celor câţiva bătrâni ce mai populează această zonă. Bucăţile de moloz şi tăblăria erau la fel de încinse. Monumentul istoric s-a năruit, după ce oamenii au dat foc vegetaţiei uscate din împrejurimi şi apoi şi-au văzut de ale lor. Între timp, flăcările au cuprins biserica din lemn de pe coama dealului şi cimitirul vechi şi nimeni nu a mai fost în stare să le oprească furia. Nici măcar clopotul nu a rămas întreg: s-a topit. Durerea sătenilor e înfiorătoare: oamenii au plâns la gândul că au rămas fără biserica unde veneau o dată pe lună, atunci când avea loc slujba de duminică. La fel de trist mi-a părut şi preotul. [nggallery id=31]
Cine va plăti pentru distrugerea monumentului istoric din satul cu nouă locuitori, cu părăsite, ţinut în viaţă până acum doar de această bisericuţă veche din lemn? Răspunsul îl pot da de pe acum, pentru că “autorităţile” ridică din umeri: nimeni.

VEZI ŞI:
IMAGINI: Comoara păzită de vecini

IMAGINI: Locul unde primăvara nu a răzbit – spre cetăţile din munţi

IMAGINI: Cetatea Colţ. Ruinele Cândeştilor.

[poll id=”2″]

Related Posts: