- Şoseaua cea mai circulată a judeţului Hunedoara, DN7, are nu doar „puncte negre”, care indică zonele cu risc ridicat de producere a accidentelor rutiere, dar şi „puncte fierbinţi”.
Cele din urmă reprezintă adevărate fiefuri pentru tinerele care practică prostituţia. Şi nu sunt deloc puţine. Zilnic, în parcările şi intersecţiile drumului european, zeci de tinere îşi oferă serviciile şoferilor care acceptă să „fie traşi pe dreapta”, la semnalul lor. Zilele caniculare au sporit numărul tinerelor.
Prostituția a fost din timpuri vechi un „subiect”
Relatări despre viaţa prostituatelor din anii interbelici s-au păstrat în articolele din presa locală. Curierul Văii Jiului, din august 1922, descria viaţa femeilor care îşi ofereau serviciile sexuale în „Codoşlâcul din Petroşani”.
<„Fete, femei, pe care le salutai cu respect pe stradă, îşi trudeau corpul în aceste localuri păcătoase, se aruncau pe sine pentru o mică sumă de bani. M-mei Kiss, o corhoană bătrână, îi apasă sufletul multe păcate, în special multele lacrămi vărsate la poliţie într-o după-amiază. Avea o cancelarie bine condusă şi magazin bogat.
Era de ajuns să plăteşti taxa de la 50 la 100 lei, să spui pe când îţi trebuie o fată sau o damă, şi apoi îţi alegeai dintr-un tablou material corespunzător”, informa Curierul Văii Jiului.
O informare a Comisariatului de Poliţie Lupeni, din 1941, arăta despre cât de extins era fenomenul prostituţiei clandestine la cea mai mare fabrică din Valea Jiului.
„Fabrica de mătase Vâscoza S.A.R. adăposteşte 1.000 de muncitoare, fete tinere şi soţii ale muncitorilor. Acestea, ieşind de la lucru la orele 10 seara, multe dintre ele fiind din alte localităţi, sunt aşteptate de cete întregi de tineri, dând un aspect depravant acestor scene.
Întârziind cu voia trenurile, aceste fete, fiind ademenite de tineretul dornic de aventură, nu mai pleacă acasă, ci rămân în localitate, găsindu-şi la prima colegă de lucru un adăpost, pentru ea şi cavalerul ei.
Aceasta ar fi numai partea cea mai nevinovată şi cea mai obişnuită a laturii acestea, dar, dureros, însuşi nevestele muncitorilor, ale căror bărbaţi stau câte opt ore în lucru, fără primejdie ca vreunul să se întoarcă mai curând acasă, aceste femei se dedau la adevărate orgii, mai ales acelea care au în casă câte un chiriaş, care aproape întotdeauna nu este în muncă în acelaşi timp cu soţul”, arăta Poliţia Lupeni, în documentul din 1941.
În Hunedoara interbelică zeci de tinere s-au aflat în evidenţa Comisariatului de Poliţie.
Cele mai multe au relatat că au început practicarea prostituţiei de la vârsta de 16 ani, din lipsa mijlocacelor de existenţă şi a mizeriei în care trăiau, unele, în schimb, afirmau că practicau prostituţia din plăcere sau din pasiune. Hanurile şi bodegile din Hunedoara ofereau găzduire tinerelor.
Luate în evidenţa Poliţiei şi supuse unor consultaţii medicale, unele dintre ele au diagnosticate cu boli venerice: blenorangie şi şancăr. Unele dintre prostituatele hunedorene recunoşteau că aveau amanţi ori afirmau că trăiesc din prostituţie şi din bacşişurile primite de la clienţii mulţumiţi.
Prostituţia devenise la începutul anilor 1940 un fenomen considerat primejdios de către autorităţi, care au înteţit controalele în localurile care găzduiau tinere. „Din punct de vedere moral, prostituţia trebuie stăvilită, căci este o ruşine pentru societatea noastră, ca femeile să fugă de muncă onestă şi să recurdgă la câştigarea mai uşoară a existenţei prin exercitarea prostituţiei. Din punct de vedere higienic, părostituatele sunt instrumentele de transmitere a bolilor venerice, care distrug puterea de rezistenţă fizică şi chiar psihică a indivizilor. Din punct de vedere al ordinei şi siguranţei statului, din mediul prostituatelor se recrutează declasaţii societăţii, infractori comuni calificaţi, spioni, spioane etc.”, atrăgeau atenţia reprezentanţii Poliţiei Deva, într-o notă informativă din 1941.
Related Posts:
