SHARE

Au fost zile în care m-am gândit să las deoparte “goana după ştiri”, însă mi-a trecut de fiecare dată. Şi poate vor mai fi, dar oricum la scris nu cred că o să pot să renunţ.

Pe la 12 – 13 ani, povesteam în “” aventurile cu primele mele iubite. Recunosc :), îl ascundeam. Păi despre ce să scriu în clasa a şaptea, când eram topit de îndrăgostit, şi apoi într-a opta şi a noua, şi tot aşa, …până mi-am umplut biblioteca de agende. Acum nu le mai răsfoiesc, dar ştiu că se ascunde acolo o inocenţă… de invidiat ;).

Am mai păstrat şi ceva din reportajele decupate din Gazeta de Hunedoara (RIP), nu multe, câte am apucat să scriu, şi unul dintr-o revistă din facultate. Şi colecţiile de , dar pe acestea o să trebuiască să le triez, să râmână cele care contează mai mult pentru mine. Altfel, hârtia e bună, deşi la foc am început să folosesc mai mult brichetele cu petrol. Să lucrezi în e fain! …pentru că eşti liber. În general, eşti liber – unii nu sunt, ce-i drept, e vorba de care nu au nicio treabă cu meseria asta, pe care poate o fac de ani buni, fără să evolueze în vreun fel, decât poate în ce priveşte salariul sau funcţia.

E ok, cum spuneam, e o pasiune. Nu o să mă îmbogăţesc de pe urma ei. Nici nu vreau! În schimb, îmi aduce un fel de fericire care e mai preţioasă decât orice avere.

Related Posts: