SHARE

Cel mai mult îmi place la ţară: târziu când răcoarea a alungat orice urmă de disconfort, iar cerul e senin şi te poţi uita la stele până adormi.

Îmi aşez salteaua (alteori pătura) pe iarbă, sub crengile pomilor de pe marginea aleii sau rezemată de peretele cabanei şi mă întind pe ea, fără să mă gândesc la nimic (spun acum) şi fără să fac mare .

În jurul meu, greierii nu contenesc a cânta, dar nu mă deranjează. Ceva mai în depărtare, ascunşi de întuneric,  câinii latră unii la alţii, dar parcă îi aud în surdină.  Aerul e parfumat…

Vara asta, recunosc, m-am culcat aproape tot timpul la ore târzii. De obicei, spre sfârşitul săptămânii abia mai recuperez din nopţile de nesomn. Pe cele pierdute cu totul, plăniesc să le “amortizez” în zilele concediului care se apropie. Dacă nu reuşesc nici atunci, poate o să dorm bine la iarnă, deşi dacă ar fi după mine, nici în nopţile friguroase de sfârşit de an nu m-aş pune prea devreme în pat. 🙂

Related Posts: