SHARE

Azi dimineaţă am văzut piscurile Retezatului acoperite de zăpadă. M-am trezit mai devreme, înfrigurat, aproape îngheţat – mai bine spus, după o noapte aproape albă, nu la fel de albă ca zăpada aşternută pe munte, dar A-proape. Adio, petreceri :)! Nu că ar fi fost prea multe, practic nu au fost deloc, dar asta mi-am transformat somnul într-un adevărat duşman. Nu ne-am înţeles deloc, eu şi cu el. Deşi am nevoie de somn :). E totuşi cel mai bun pe care îl poţi face noaptea! Mai sunt şi altele: uite, de exemplu, să priveşti stelele tolănit pe iarbă! E o bucurie care nu te costă nimic. Am o listă întreagă de astfel de lucruri “gratuite” ce te fac să simţi că trăieşti cu adevărat!

Aşadar, piscuri înzăpezite, răcoare, frunze ofilite, e uşor de ghicit… nu mă entuziasmez deloc în faţa acestui peisaj ce ne îndeamnă să visăm mai puţin şi ne închide în cochilia lui, pentru a ne transforma, poate, în oameni cu adevărat serioşi. Oameni care se gândesc la ziua de mâine…

Pe la sfârşit de septembrie m-am angajat pentru prima dată în şi nu ştiu de ce îmi tot vine să scriu despre asta, ca şi cum ar fi fost ceva cu adevărat special, deşi nici nu mai ştiu exact când s-a întâmplat şi cât timp a trecut de atunci. Aş zice şase ani, dar poate au fost şapte sau cinci, mi-am dat seama oricum că nu contează, decât dacă ţinem la detalii sau mă întreabă prietenii, la momentul când o să sărbătorim. E unul dintre motivele plauzibile de a face cinste, mai bun în orice caz decât cele pe care le inventezi, în caz că ai nevoie de aşa ceva sau de scuze. În fine, după atâta timp petrecut în “lumea asta” a presei cel mai bun lucru e că nu m-am plictisit deloc. Pe de altă parte, mi-am dat seama că nu o să mă îmbogăţesc aşa niciodată. Alţii au reuşit, dar eu nu sunt genul ăla. A fost o vară mişto!

Related Posts: