SHARE

În fiecare zi, o căruţă trasă de un cal parchează în spatele blocului meu, pentru ca din ea să coboare un număr variabil de persoane, pe care niciodată nu am reuşit să îl contorizez.

Câţi or fi? Ai impresia că te pot invada în orice clipă, dar până la urmă sunt paşnici.

Se răspândesc nu ştiu spre ce destinaţii, iar apoi să întorc la atelajul abandonat în zona verde, la fel de mulţi, dar iar nu reuşesc să îi număr. Oamenii se mişcă repede, copiii urcă în salturi în căruţa care se pierde printre celelalte . Desigur, au dispărut toate capacele de din cartier, dar asta a fost demult.

Related Posts: