SHARE

Nu ştiu de ce am impresia că mâine pe la ora asta o să trebuiască să primesc colindători. Sau măcar să îmi bată la uşă, deghizaţi cu măşti de Halloween Party, de genul celor cu care te ofertează vânzătorii de suveniruri din curtea Castelului Corvinilor.

Sau, mă rog, dacă nu cu măşti, măcar să fie pictaţi pe feţe ca să nu îi recunoască nici părinţii ori să sperie lumea… Anul trecut au venit câţiva “costumaţi de Halloween(deci, să ne lămurim, mâine e Haloween-ul, toată ziua şi mai ales seara), au bătut frumos la uşă, apoi la vecini şi din nou la uşa mea: “Ne daţi sau nu ne daţi?”. M-am uitat un pic dezorientat la ei, cât să apuce să întindă plasa spre mine, m-am uitat apoi către plasa goală în care aşteptau donaţiile şi le-am zis să vină mai târziu. Şi am plecat în oraş. De data asta sunt sigur că vor ajunge  mai mulţi copii amatori de Halloween să sune la interfon, măcar. Poate mai bine costumaţi, de parcă ar conta, şi mai curajoşi. E tradiţie… 😉

Până la urmă nu mă deranjează: Halloween e un fel de sărbătoare şi la noi, una pe care să o putem compara cu Ziua Morţilor care îi urmează, la fel cum e cu Valentine’s Day şi Dragobetele. Măcar Halooween are şi o doză de amuzament: dovlecii ăia cârpiţi şi măştile alea ridicole şi desenele animate cu familia Adams sau Scooby Dooby Doo, faţă de pelerinajul la cimitire, cu lumânări şi urările de “La mulţi ani” de 1 Noiembrie ;).

Related Posts: