SHARE

Nu am fost niciodată într-o fabrică de cablaje. Am ajuns doar până în curtea uneia dintre cele din , “cu treburi”, după ce o angajată săturată de muncă a avut ideea să îşi scoată colegii la înviorare: a sunat la 112 şi a anunţat că a fost pusă o bombă. Bineînţeles, alerta era falsă, iar cablista a fost dată afară, din câte îmi amintesc. Să nu înţelegeţi că a fost concediată pentru că sesizarea ei nu s-a confirmat, ci pentru că a avut o idee proastă. Da, ştiu că sună ciudat să fii dat afară dintr-o fabrică de cablaje, dar se întâmplă Şi până la urmă, o bună parte din supravieţuieşte de pe urma lor, oamenii au joburi stabile (pe care unii le urăsc, alţii le iubesc, nu contează), aşadar nu e de glumă.

Am câţiva care lucrează/au lucrat în domeniu şi chiar îmi place să îi ascult vorbind despre munca lor. Mai ales că sunt responsabili, care îşi dau seama că ceea ce fac are o anumită valoare. E atâta ironie în poveştile unora dintre ei, iar eu mă străduiesc să îi descos, pentru că dacă tot nu am acces “pe bandă”, măcar să îmi fac o imagine despre lumea reală şi mai ales cea fantezistă a acestor fabrici.

Când am trecut la ora de iarnă, schimbul de de la una dintre fabricile de cablaje ale Hunedoarei a avut “norocul” să lucreze, în loc de 12 ore, 13 ore. Am încercat să îmi consolez prietenii “cablişti”: şi eu am dormit atunci mai mult cu o oră şi adevărul e că nu îmi place să dorm, iar ei au lucrat cu o oră în plus, bineînţeles neplătită, şi cred că nici lor nu le-a plăcut. Nu am înţeles ce e cu programul ăsta: 12 ore de , 24 libere, apoi 12 ore de , 48 de ore libere. Pe scurt 12 cu 24, 12 cu 48. Cineva se întreabă oare cum ar suna invers: 24 de ore de pe bandă, apoi 12 libere, urmate de 48 de ore de muncă şi iar 12 libere. Oare ar rezista? Eu chiar i-am urat succes, dacă se gândeşte vreodată să încerce, deşi pare ok şi varianta actuală.

Dar cea mai mare nedumerire legată de munca într-o asemenea fabrică este “relaţia om-maşină”. Aia cu roboţii. Munceşti ca un robot pe bandă, îmi spune cineva, care nu lucrează pe bandă, dar îi place să pună mult sarcasm în jobul lui. Şi zice că e greu să îţi faci prieteni la cablaje, lumea e rea, dar poţi să te împrieteneşti cu roboţii de acolo. Nu oameni, maşinării! O fi bine, o fi rău, cine ştie? Cine ştie ce roboţi or fi: de genul celor pe care îi vezi prin filme încercând să stăpânească lumea? Care ar vrea să schimbe programul de lucru la 24 cu 12, 48 cu 12? În fine, discuţiile despre cablaje nu se opresc aici, iar eu nu am de gând să mă reprofilez, oricât de interesante mi-ar părea poveştile amicilor mei.

Pentru Hunedoara, închiderea cablajelor ar fi un dezastru… 

Related Posts: