Nu am fost niciodată într-o fabrică de cablaje. Am ajuns doar până în curtea uneia dintre cele din Deva, după ce o angajată săturată de muncă a avut ideea să îşi scoată colegii la înviorare: a sunat la 112 şi a anunţat că a fost pusă o bombă.
Bineînţeles, alerta era falsă, iar cablista a fost dată afară. Să nu înţelegeţi că a fost concediată pentru că sesizarea ei nu s-a confirmat, ci pentru că a avut o idee proastă.Sună ciudat să fii dat afară dintr-o fabrică de cablaje, dar se întâmplă.
<Multe familii din Hunedoara supravieţuiesc din salariile primite de la Cablaje, oamenii au joburi stabile (pe care unii le urăsc, alţii le iubesc).
Și totuși… e atâta ironie în poveştile unora dintre ei:
Când am trecut la ora de iarnă, schimbul de noapte de la una dintre fabricile de cablaje ale Hunedoarei a avut “norocul” să lucreze, în loc de 12 ore, 13 ore. Am încercat să îmi consolez prietenii “cablişti”: şi eu am dormit atunci mai mult cu o oră şi adevărul e că nu îmi place să dorm, iar ei au lucrat cu o oră în plus, bineînţeles neplătită, şi cred că nici lor nu le-a plăcut, povestește unul dintre angajați.
O altă nedumerire este “relaţia om-maşină” din fabrica de cablaje.
Munceşti ca un robot pe bandă, îmi spune un angajat. Este și greu să îţi faci prieteni la cablaje, lumea e ocupată, dar poţi să te împrieteneşti cu roboţii de acolo. Nu oameni, maşinării!
Cine ştie ce peste ce roboți dai: de genul celor pe care îi vezi prin filme încercând să stăpânească lumea? Care ar vrea să schimbe programul de lucru la 24 cu 12, 48 cu 12?
Pentru Hunedoara, închiderea cablajelor ar fi o idee rea… Deși mulți dintre angajați se plâng de programul de lucru și mai ales de salarii.
Related Posts:
