SHARE

Am ajuns să trăim după regulile facebook-ului. Unii dintre noi. Nu ne face mai deştepţi, e clar, nici mai înţelepţi, dacă de însuşirea asta avem nevoie… (eu zic că avem, deşi nu pare la modă). Poate… un pic mai sociabili, cel puţin din spatele tastaturii.

Un pic mai sociabili, zic, deşi socializarea asta e artificială. Şi mai prietenoşi sau măcar dornici de prietenii virtuale, ţinând cont de numărul de friends. Nu o spun cu mâhnire, pentru că mie chiar îmi foloseşte facebook-ul. It rulls 🙂 deşi pot supravieţui fără el. Supravieţuiesc la fel de bine şi cu el deocamdată, atâta timp cât încă mai pot controla timpul petrecut la monitor, -urile date şi enzusiasmul din faţa like-urilor primite. Apropo, cine se mai uită pe postările de ieri? Mai înseamnă ceva?

…timp pierdut cel mai adesea. Şi câteva satisfacţii destul de expirate, dar şi unele chestii faine, care nu o să îţi trezească nici , nici păreri de rău.

Satisfacţiile din viaţa reală sunt mult mai plăcute, pe bune. Şi viaţa în general. Chiar şi aia de la ţară, fără , cu praf, cu soare. Sau din oraş cu chestii plicticoase, cu , cu poveşti spuse faţă în faţă. Fără fotografii cu destinaţie premeditată şi fără chestii demne de share-uit cu telefonul

Related Posts: