SHARE

O lună până la Crăciun şi ne-a cotropit magia sărbătorilor. Au venit şi reclamele alea deprimante cu moşul, nelipsitele reclame de sezon, cu moş Crăciunii fără de care nu e paradis.

Apoi e vorba de fericire:  nu mi-am dat niciodată seama cât de sus bate barometrul fericirii în zilele de sărbători. Adică, e aşa de bine? Sau trebuie să fim bucuroşi, călduroşi, că altfel nu se poate? Eu am văzut lumea mai mult stresată în perioada asta. Să fie tot un fel de fericire, dar cred că una mascată în cărucioarele cu cadouri…?

Şi mai e şi tradiţionalul “să nu fim singuri de Crăciun… sau de ”, imboldul care dă naştere la toate planurile alea, pe care ni le facem din timp şi niciodată nu ies aşa cum ne-am dori. Eu sunt anti- de Revelion, adică sunt unul dintre cei pe care nu te poţi baza în perioada asta. Dacă ajung la munte sau îngheţ într-un compartiment de tren blocat prin nămeţi sau nu fac nimic pur şi simplu, e ok.  Şi care ar fi crima, să lucrezi, de exemplu, cu colindătorii la uşă. Dar am pentru fiecare an viitor. Nu ştiu ce e aşa important! Şi le aştern pe hârtie… să nu uit apoi să le bifez dacă trebuie. Pentru anul ăsta nu mai ştiu ce mi-am propus, în orice caz dacă a fost ceva legat de bani, cred că am să ies pe minus. Vorba aia: nu poţi avea în toate: şi în dragoste şi în afaceri şi în celelalte :).

Related Posts: