Peste 20 de ani o să stăm fiecare în cutia lui şi o să postăm news-alerturi şi articole de eveniment pe web. O să aşteptăm liftul pentru a urca în redacţia de la etajul unu, doi, trei sau patru, dar şi la coborârea până la maşină. O să scriem 15 – 20 de texte pe zi, de dimineaţa până seara târziu, – toate anoste -, iar înainte de a pleca spre casă nu o să uităm să dăm share-uri şi recommend-uri pentru cei 4.899 de friends de pe facebook. Şi nu vom mai uita să verificăm traficul pe web al site-urilor concurente de ştiri, cu aceleaşi ştiri care, clar, nu o să mai “trăiască” o zi, ci numai până la următoarele postări.
Peste 20 de ani ;), on-line-ul nu va mai avea niciun secret, iar singurele drame din viaţa noastră (de jurnalişti) vor fi atunci când pică serverul sau curentul în redacţie. O să dăm ştiri cu hoţi, cu politicieni, ştiri de la primărie, de la bibliotecă şi de la muzeu, multe, multe comunicate cu poze primite în timp util şi unele cu video.
<Şi o să ieşim la prânz din redacţie, la o cafea, şi apoi ca să ne plătim facturile şi să luăm covrigi de la colţ. Şi o să dăm multe telefoane să vedem ce s-a mai întâmplat şi de ce nu primim mailurile la timp de la Poliţie şi Pompieri.
Până atunci, sper să mai apucăm să scriem şi reportaje. Cel puţin eu Mi-au plăcut cele aiurea, pe care le făceam când plecam la drum fără să îmi doresc neapărat să ştiu unde o să ajungem până înainte de lăsarea serii şi dacă o să mai găsim drumul spre casă (…).
[nggallery id=111]