SHARE

Mă întreb cât mi-ar fi putut lua să mă pregătesc pentru 2013, pentru intrarea cum se cuvine în noul an? Cât ar fi durat toate lucrurile alea pe care trebuie să le facem în ultima zi sau chiar din penultima zi din an, începând cu mersul la cumpărături, căutatul artificiilor, al ţinutei potrivite, ca să nu mai zic de gătit, curăţenie prin casă, bărbierit şi câte mai sunt…

Şi au mai fost planurile alea despre unde mergem şi ce facem acolo, cum sărbătorim la “cumpăna dintre ani”, planurile alea stresante dacă stai să te gândeşti la ele, cele pe care le faci aşa încât să nu îţi dezamăgeşti prietenii şi să îţi iasă… ceva.

Recunosc, am renunţat la şi la cumpărături, şi nici nu m-am aranjat încă pentru noaptea asta. Evident că mai am vreme pentru toate: sunt câteva ore bune până la Revelion. E o relaxare totală aici – normal, dacă i-am lăsat pe ceilalţi să se streseze pentru .

Până la urmă m-am ridicat pe la prânz din pat, am sărit prânzul bineînţeles, oricum nu îmi plac bunătăţile astea de sezon care miros apăsat şi prăjiturile din frigider. Aş fi ieşit la , dar lumea e prea agitată cu noaptea asta şi parcă nici nu e tradiţional să faci asta în Ajun. M-am mulţumit cu cafeaua, apoi cu ce am mai făcut prin oraş şi pot să zic că am şi muncit un pic: adică am scris un articol în , despre “samsarii de maşini” din Hunedoara!

 

Mă gândesc că era normal să mă trezesc pe la şapte – opt dimineaţa, să îmi sun prietenii şi să le urez “La mulţi ani”, apoi să iau o coală de hârtie şi să îmi scriu rezoluţiile de Anul Nou (e un cuvânt nou, din filmele americane) şi, în rest, să fac toate lucrurile alea despre care am povestit la începutul articolului, care se reduc la expresia “ultimele pregătiri pentru Noul An”. Am sărit însă peste partea asta şi totuşi e ok!Viaţa e frumoasă oricum :).

Related Posts: