SHARE

Încă ne mai pasă de oraşul ăsta aşa mic cum e, aşa nesemnificativ poate. Vorbesc la modul general, nu spun de , deşi la un moment dat, în drum spre casă, prin dreptul unui semafor ajuns la culoarea roşie m-am oprit, ce era să fac, şi, na, m-au apucat grijile de . A venit verdele şi mi-a trecut, dar oricum, la modul general, am observat că ne pasă de ea: în afişările şi comentariile pe care le au articolele despre 🙂 .

Adică vrem să trăim într-un oraş mai fain, în care să ne simţim confortabil şi ne gândim că şi în Hunedoara o putem face, cândva. Castelul ăsta… tot mai mulţi am început să vedem în el o soluţie, dacă s-ar putea după el să ne transformăm şi noi oraşul într-unul turistic. Peste noapte: să dăm ruinele combinatului pe comorile medievale.

<

Aşadar ce facem cu cetatea la care privim scărpinându-ne în cap şi numărăm şi renumărăm la turişti, şi ne facem calcule pe degete, planuri pe genunchi, şi ne frecăm mâinile că au venit mai mulţi ca anul trecut pe vremea asta.

Le-am oferit ce mai e de văzut în , ei şi-au plătit biletul, au văzut şi au plecat. Nu i-am deranjat prea mult cu alte oferte, vara asta poate îi tragem de mânecă să le vindem şi altceva, că vin festivalurile. Sper să mai fie – cu Opera Nights era să jucăm un pic de alba-neagra, dar până la urmă a ieşit bine: sunt câteva zile în care castelul va fi în prim-plan, va fi promovat şi blitz-uit.

Adevărul e că nu am mai fost de mult la castel, Nici nu ştiu, îl vizitează cineva iarna? Glumesc, ştiu că e pustiu, e clar că oamenii nu se calcă în picioare acum ca la Bran, deşi avem şi noi nişte pârtii prin zonă şi îl avem pe Iancu şi, practic, e tot ce ne trebuie. Dar, cum nu suntem practici, o lăsăm pe asta cu turişii pe mai la primăvară, când iese soarele, când îl putem vedea printre ţiglele acoperişului “reparat de urgenţă”.

Related Posts: