SHARE

Uneori am impresia că suntem prea exageraţi în aşteptarea şi petrecerea sărbătorilor. O scriu acum cu gândul la grătarele de 1 Mai, la zilele liniştite de Paşte şi la atmosfera aceea stranie şi plăcută din Noaptea Învierii.

Primele semne ale apropierii sărbătorilor se văd şi sunt din ce în ce mai stridente, uneori de-a dreptul deranjante, dar cred că e bine să nu le luăm în seamă. Acum e vremea să ne înghesuim cu cărucioarele pline printre raioanele supermarketurilor, să stăm la cozile de la case, stresaţi, cu coşurile pline de bunătăţi pe care ajungem să le lăsăm să se strice apoi prin frigider, după ce zilele Z au trecut şi nu am apucat să înfulecăm cât ne-am fi dorit.

O să avem frigiderele pline, e sigur, conform tradiţiei sărăciei noastre ca „românul măcar de sărbători să aibă masa plină”. De parcă Paştele, Crăciunul, Anul Nou sau 1 Mai (muncitoresc) au fost create special pentru asta.
De 1, 2, 3, 4, 5, 6… Mai o să petrecem aproape cu toţii, începând cu zilele de grătar şi terminând tot cu ele, pentru că mulţi dintre noi nu ştim să facem altceva de sărbători. Poate o să mergem şi la Înviere, să ne înghesuim în faţa bisericilor, în miez de noapte cum fac şi ceilalţi, uneori doar pentru ne şti acolo. O să fim miloşi şi o să le dăm bani cerşetorilor care ne întâmpină în curtea bisericilor şi a mănăstirilor.

Până la venirea sărbătorilor, încă mai avem timp să fim stresaţi din cauza lor, să batem covoarele în faţa blocului şi să spălăm geamurile, să ne reîntoarcem la cumpărături, cu aceeaşi dorinţă de a umple cărucioarele pentru că „o dată e Paşte” şi trebuie să ne luptăm şi pentru mieii umflaţi la preţ şi pentru ouăle fără de care „Paştele nu mai e Paşte” şi „Învierea nu mai e Înviere”.
Iar când toate acestea vor trece cu bine, o să avem despre ce povesti la serviciu.

Continuarea AICI: JURNAL VIRTUAL. Vom fi fericiţi de sărbători?

Related Posts: