În anii trecuţi aşa mi-am dorit să plec de aici, să nu mă mai uit în urmă, să plec în lume cum se zice, într-o ţară occidentală. Şi n-am plecat… poate ca fraierul, poate că nu. Am rămas acasă, am terminat facultatea 🙂 şi am tot lucrat – bineînţeles că nu aş fi putut visa să câştig cât ăia care au ajuns afară, dar nici nu m-aş putea plânge că am dus-o rău. Acum mi-a mai pierit dorinţa de a fugi “dincolo”, la muncă :).
Poate nici nu mai merită să vrei să pleci, pentru că şi aici lucrurile încep să se schimbe în bine. Sper. Sau, să zicem, românii nu au o reputaţie aşa bună în Occident şi banii pe care îi câştigă acolo oricum nu mai sunt cine ştie ce.
<Nu ştiu de ce, mulţi dintre cei care muncesc afară şi se întorc acasă în vacanţe au rămas cu impresia aia că suntem vai şi amar de noi, că în România nu se poate respira, că e sărăcie, că nu ai ce face aici. Aşa o fi, dar eu m-am plictisit şi de dezgustul lor faţă de locurile din care au plecat, de parcă ar fi ridicat ei vreun deget pentru ele :).
Dacă ai slugărit doi-trei ani la străini sau ai furat de la ei şi ai apucat să îţi iei o maşină, două, înseamnă că nu ai făcut mare lucru nici acolo. Sunt răutăcios, dar pentru că am început să cred că şi aici lucrurile se pot schimba în bine, oricum nu mai trebuie să fugim cu toţii să vedem din afară cum se scufundă ţara. Nu se va întâmpla.
Related Posts:
