După vreo 55.000 de kilometri de condus am luat şi prima amendă. Încă un motiv în plus să nu îmi placă poliţiştii… mai ales ăia care se entuziasmează când au ocazia să dea una ce “se simte la buzunar”. Mă rog, cazul meu. M-a oprit unul mai devreme. Am tras maşina pe dreapta, ştiam că o să fiu amendat, dar nu ştiam cu cât, pentru că radarul e ca o ruletă.
Aştept, aştept, o jumătate de oră aştept, stau în maşină cât timp miliţianul “complectează” procesul verbal şi mă gândesc la un moment dat că omul poate mă aşteaptă la el la maşină să îi dau o şpagă sau ceva, de-aia trage atâta de timp. Trece jumătatea de oră, miliţianul reuşeşte să “complecteze” foaia aia, nu ştiu ce a scris acolo, îşi aranjează caşcheta pe cap şi vine la maşină.
<Mândru, îmi dă actele şi amenda şi îmi indică să semnez şi să scriu acolo că nu am obiecţiuni. Zic, am obiecţiuni, că am stat o jumătate de oră să completeze un proces verbal, să scrie trei rânduri. Dar le las aşa. Poliţistul e tânăr, ultima promoţie Câmpina sau vreo altă şcoală din aia de miliţieni. Zice: “tu m-ai făcut să pierd o jumătate de oră din timpul meu”. Mda. Îmi dă procesul verbal, îl mai întreb ceva, zice “nu ştiu, te descurci”. Ok. Plătesc amenda şi asta e. Deşi dintotdeauna sunt revoltat pe amenzi şi taxe. Nimic nu se face din banii ăia care se adună din ele. Dau bani statului să profite nişte şmecheri şi atât. Plătim taxe de drum şi nu avem drumuri. În rest, sper să nu mai dau de poliţişti din ăia, prostovani, care ţin să îţi arate cât de bine se simt dând o amendă.
Related Posts:
