SHARE

Anul ăsta vine mai devreme. Deja se simte aerul ei. Au adus-o ploile şi apoi sunt serile tot mai reci. O să ne uităm după frunzele uscate să ne convingem, dacă nu am făcut-o încă.

Eu am respirat aerul de toamnă. L-am simţit aşa – pot să zic că mă pricep la astfel de lucruri. Seara, toamna are parfum. E aşa o nostalgie în serile astea. Un oftat. Te gândeşti cât mai putea să ţină vara, în care parcă de-abia am intrat, dacă suntem cu toţii nerăbdători şi îngrijoraţi.

Gata vacanţa. Nu că ar fi fost. Eu, cel puţin, nu am prea avut vacanţă. Nici nu mi-a trebuit. Mi-ar fi plăcut să trăiesc mai multe seri de vară, cu stele pe cer să mă uit la ele şi să dorm sub cerul liber. Sau măcar să şed sub stele.

Toamna e altfel. Te înveleşti în pătură, ca o mumie, după ce ţi-ai luat pe tine toate bluzele şi tricourile de le ai, şi stai aşa aiurea, în noapte, povestind aiurea, dacă ai cu cine. În zilele astea, dintre vară şi toamnă, parcă suntem cu toţii mai liniştiţi. Mai trişti poate, mai cu ale noastre.

Related Posts: