SHARE

Un cartier întreg, dominat de palate ţigăneşti, a devenit o ciudăţenie de atracţie turistică pentru străinii care vizitează . La intrarea în dinspre Călan, şoferii au tendinţa să încetinească, nu neapărat pentru că în zonă mai staţionează maşinile Poliţiei Rutiere ori pentru a respecta limita de viteză, de maxim 40 de kilometri pe oră.

Mulţi dintre ei o fac pentru a admira peisajul – să vadă ce au mai construit locatarii cartierului devenit tot mai exclusivist. În autointitulatul „Pipera de Hunedoara” se construieşte de zor. Înfăţişarea zonei devine tot mai stridentă şi uimitor de colorată faţă de cenuşiul care stăpâneşte celelalte cartiere ale Hunedoarei.

Cine şi-ar fi închipuit acum 20 – 30 de ani un asemenea boom imobiliar, menit să transforme bordeiele de la marginea oraşului în ditamai palatele? Dar uite că oamenii au reuşit. Care a fost reţeta succesului lor? Greu, greu de aflat sau de dovedit. De exemplu, în ultimul deceniu nu am auzit ca locatarii din Pipera de Hunedoara, romii noştri bogaţi, să deranjeze pe cineva. Sau să fie deranjaţi. Nu am auzit, mai ales, ca ei să fie deranjaţi de autorităţi, deşi asupra bogăţiei pe care o afişează în stilul lor, planează destule semne de întrebare. Pipera de Hunedoara pare un mister. Cartierul se lăţeşte şi devine tot mai cunoscut, dar rămâne inaccesibil. Nu i-aş vedea străzile transformate în locuri de promenadă pentru turişti sau curioşi. Pipera funcţionează pe principiul „ei cu ale lor, noi cu ale noastre”. Inclusiv faptul că romii şi-au construit palate cu turnuleţe şi nu vile obişnuite arată că au vrut să se diferenţieze de ceilalţi. Care integrare în societate?

Continuarea AICI!!

Related Posts: