SHARE

orsova spre cazanele dunarii (62)The nowhere of . Am tot căutat subiecte de reportaje în sate în care n-a ajuns asfaltul, iar cocoşii sunt singurii care dau ora exactă. În sate care trăiesc în trecut, cu oameni care au vaci şi boi, cu copii care păzesc animalele astea pe dealuri. Aş putea face un top al celor mai ciudate birturi în care am intrat pentru a bea cafele încălzite pe sobe şi pentru a-i asculta pe săteni vorbind despre politică, cancanuri şi locuri de muncă. Dar e aşa fain. Intri în magazinul universal din satul ăla de care abia ai auzit până atunci şi vezi cum fierbe viaţa în oamenii ăia îmbrăcaţi sărăcăcios, cu cizmele alea de cauciuc, cu paltoane şi pălării. Şi au şi televizor acolo, nu e aşa tristă atmosfera, iar tv-urile nu merg numa’ pe Etno şi Taraf cum ar crede lumea.

Oamenii ascultă ştiri, văd meciurile, ştiu personajele din Mireasă pentru mama. Clienţii intră, cer un pahar de lichior, coniac sau ceva, nu îi zic niciodată numele băuturii, doar zic “dă-mi şi mie o sută/cincizeci”. De obicei, clienţii sunt puţini, spaţiul e mic în bodegile astea unde au totuşi de toate, de la detergent la sifon. Bărbaţii trag un pahar, două şi se întorc acasă cu pâinea la subţioară sau învelită în plase din alea de material.

Am ajuns în weekend într-un asemenea sat, nu mai ştiu cum se numea, era oricum la o aruncătură de piatră până se termina şoseaua şi începea pădurea şi noaptea. Am intrat în magazinul mini-tradiţional, am luat o pungă de cafea Aro cu 3 lei, iar tanti de la bufet a fost atât de amabilă încât ne-a făcut cafea din ce era în punga aia. Şi povestesc oamenii ăia, sunt chiar mai interesanţi decât faceless-ii de la oraş. Şi am observat o chestie: la plecare eşti prieten cu ei. Le strângi mâna, iar ei îţi zic să mai treci pe acolo. La sat e o amosferă aparte, fără să conteze dacă eşti în Ardeal sau la olteni. La ţară, în Oltenia, îmi place să stau tot la câte o terasă, cu o cafea care nu costă mai mult de 2,5 lei în faţă şi pierd vremea acultând la forfota din jurul meu, la glasurile alea de ţărani care îşi povestesc despre ştiuleţii de porumb, despre aia lu nu ştiu care şi ăla care a vândut nu ştiu ce în târg sau a cântat la nuştiu ce nuntă.

Related Posts: