SHARE

IMG_1990Mă uit la imaginea omului sprijinit de târnăcop şi mă întreb dacă mai avem timp să ne înduioşăm faţă de cei din jurul nostru. Aşa mi-a trecut gândul pe după urechi. Omul scormonea în mormanul de pietre după fier vechi, iar la câţiva metri în spatele lui, “la drum”, căruciorul ruginit parcă îl aştepta să o ia împreună din loc, cu fieroteniile extrase dintre dărâmături. Omul are o pensie după anii petrecuţi în combinat. Ironia sorţii. S-a întors de unde a plecat. Sapă de zor, cu ochii în patru, căci nu e aşa comod să fii fierar în ziua de azi. Pe haldele de moloz se dau lupte de supravieţuire. Te poţi aştepta la orice: să fii bătut, luat la goană, să îţi cadă un bolovan în cap, să fii prădat pentru căruciorul în care îţi porţi speranţele. Ioan Bolea a fost destul de simpatic când l-am întâlnit. M-a întrebat dacă poate săpa acolo, cu teamă de nu ştiu ce, de nu mai zic ce. Şi-a cerut scuze şi a mulţumit, ca un om decent, culmea – destul de mulţi dintre cei care sapă printre ruinele combinatului cu târnăcoapele sunt oameni decenţi.

Related Posts: