SHARE

IMG_0096-001Până să ajung în Arănieş nu ştiam că există un asemenea sat. Am fost aici, ca din întâmplare, luându-mă după un indicator îndreptat spre o uliţă forestieră care cotea în pădure şi avea să urce la nesfârşit, zic eu, ca să sune mai poetic. M-am chinuit să învăţ numele satului, unde 25 de oameni trăiesc în casele îngrămădite în jurul bisericii. Când văd străini, sătenii ies la poartă sau doar scot capul, curioşi, din cerdac. Nu ştiu dacă aşa îi zice, dar nu contează. De obicei, pădurenii sunt binevoitori. De exemplu, doamna din imagine a povestit despre zecile de costume populare păstrate în lăzile de zestre ale sătenilor. Bineînţeles că ni le-a arătat.


Am_scris_aici:

Mai puţin de 25 de oameni trăiesc în Arănieş, una dintre cele mai restrânse comunităţi ale Hunedoarei. În casele satului de munte, îngrămădite în jurul unei bisericuţe vechi de trei secole, mai tot timpul închisă, localnicii păstrează cu sfinţenie tradiţiile vechi. Le e din ce în ce mai greu să o facă, pentru că sunt tot mai puţini cei care au trăit vremurile în care Ţinutul Pădurenilor respira prin folclor. De sărbători, sătenii îşi leapădă ţinutele obişnuite, pentru a purta hainele specifice zonei pădurenilor:  femeile îşi pun cămăşi din bumbac, bogat împodobite cu motive populare, basmale colorate şi mărgele, iar soţii lor îmbracă veste din postav şi cămăşi albe, adăugate pantalonilor negri. Continuarea_aici.

Mai este ceva despre care nu am scris: peisajul. Locul este incredibil. Imaginaţi-vă aşezaţi pe iarbă, pe coama unui munte, privind spre casele acelea cu curţi mici, spre bisericuţa văruită, de parcă ar fi toate dintr-un desen, spre peisajul acela luminat de soarele înaintea înserării şi ănmiresmat de florile pomilor,

Related Posts: