SHARE

judecataAcum două zile nu ştiu de ce mi-a trecut prin cap când era grindina mai mare să ies în oraş ca un câine plouat să fac poze (nu ca potaia, ci aşa, în general). M-am scufundat cu maşina în câteva bălţi (dar nu am prins niciun răpitor prin apele alea tulburi) şi aşa mi-am pierdut numărul de înmatriculare.

Între timp apele s-au retras. Nu a fost chiar potopul de pe lume, dar inundaţiile nu au fost degeaba. Apoi am căutat o vreme plăcuţa cu numărul şi uite că mi-a ieşit în cale, agăţată într-un stîlp din faţa unei staţii de taxiuri. Nu ştiu cum a ajuns acolo, probabil ori apele erau de doi trei metri în Micro 5 şi a plutit pe ele până s-a agăţat în stîlp, ori a pus-o cineva la vedere. Mi-am cules numărul şi asta a fost, bine că am scăpat de drumurile la Poliţie. Cică în caz de pierdere, furt, distrugere etc., trebuia să plătesc pentru o plăcuţă nouă. Ce aiurea.

Dacă îţi fură cineva numele de înmatriculare, trebuie să dai vreo sută-două de lei pentru altele. O prostie. Nu sunt fan al proceselor, dar uneori mă gândesc cum ar fi să dăm în judecată autorităţile astea care nu prea fac nimic pentru noi!

Related Posts: