Probabil o să fac o plimbare până la secţia de votare la care sunt “arondat” şi o să pun şatampila pe nu ştiu cine, dar nu dintr-un motiv anume. M-am tot gândit zilele astea dacă ar trebui sau nu să mergem la vot – poate e necesar. Atât. Chestia e că toate lucrurile frumoase pe care le-aş trece aici despre nevoia şi dreptul de a alege ar putea fi luate la mişto.
Unul dintre ele era ipoteza ca oraşul are mai mult de câştigat dacă numărul celor care votează este mai mare. Adică, uite, arătăm că oamenilor din Hunedoara le pasă de soarta comunităţii lor.
<A, şi m-am gândit la un moment dat, “în febra alegerilor”- dacă există aşa ceva şi evident că nu există, că aş putea candida şi eu la primărie cândva. Bineînţeles, fără niciun partid în spate şi fără să îmi fac campanie electorală, care oricum la noi se reduce la ce e în plasele alea cu bunătăţi, pe care o dau unii prin cartiere. Cred că prietenii m-ar vota, dar nu asta e faza, ideea e că unii poate merită să ieşi din casă pentru a vota cu ei sau, mai ales, împotriva lor.
Dar eu nu zic nimănui să meargă la vot şi mai ales pe cine sau ce să aleagă.