SHARE

OLYMPUS DIGITAL CAMERADimineaţa toate locurile la terasele din centrul Hunedoarei sunt ocupate de personaje aflate în căutarea relaxării. De oameni care trag de câte o cafea sau de câte un suc ori de ambele, trag în aşa fel de ele încât ai zice că au avut câte o noapte teribil de obositoare. Acum că a venit vara, cafegiii Hunedoarei pot fi observaţi mai uşor, iar starea de spirit care mi-o inspiră poziţiile lor, din jurul miraculoasei cafele, este „tolăneala”. Ok, şi eu sunt amator de cafea, şi eu trec liniştit de două-trei cafele pe zi, dar parcă nu am timp să stau trei – patru ore pe zi cu faţa în aburul cafelei, pe terasă. Şi îmi aduc aminte uneori că am citit undeva că dacă vrei să faci economii poţi începe cu a înlocui cafeaua de pe terasă cu cea de la automat. Una costă patru lei, iar cealaltă un leu, au acelaşi gust de cafea proastă şi acelaşi efect. Dar nu despre asta e vorba, nu prea îmi pasă de ce fac oamenii cu timpul sau cu banii lor, doar mă gândesc că nu suntem chiar aşa oropsiţi precum vrem să părem. Cânt stai tolănit jumătate din zi pe fotoliul unui bar, iar cealaltă o petreci la televizor sau pe Net, nu mai poţi fi credibil să te revolţi împotriva politicienilor ce duc ţara de râpă.
La periferia oraşului, unii dintre localnici au întâmpinat cu mult entuziasm alegerile. Unul mi-a spus că vrea ca oamenii pe care i-a votat, în schimbul unei perechi de mititei gustoşi, să îl ajute cu bani să îşi poată întreţine familia şi să îi dea un loc de muncă. Vecinii lui, tolăniţi pe băncuţa din faţa blocului, aşa cum o fac de dimineaţa până seara, îl aprobă, nemulţumiţi de jaf şi sărăcie, supăraţi nevoie mare la o adică – se vede după modul în care sparg seminţele şi împrăştie cojile pe trotuar, printre mucurile ţigărilor. Mă gândeam ce s-ar face oamenii aceştia dacă într-adevăr politicienii care le-au cumpărat voturile le-ar da locuri de muncă. Oare chiar ar lucra? Cei despre care vorbesc, nu cred.
Unii povestesc că au avut câteva locuri de muncă, dar au plecat repede, „au depăşit momentul” pentru că nu le-a plăcut regimul sau nu au primit destui bani. E comod şi să stai în faţa blocului, sărăcia are părţile ei liniştite şi nu degeaba au fost inventate versurile „fără griji şi fără bani”. Dar când nu ridici un deget pentru a te ajuta, ci doar aştepţi cu mâna întinsă mila politicienilor şi te bucuri de pomenile lor electorale, nu mai eşti deloc credibil când îi înjuri apoi pentru că te lasă să trăieşti în mizerie. Zilele trecute, de exemplu, am ajuns în faţa unui bloc de locuinţe sociale din , unde o ceată de oameni se plângea că nu mai scapă de datoriile adunate după ce nimeni nu a avut chef ani de-a rândul să plătească sumele modice la taxele comune. Oameni care fumau un pachet de ţigări pe zi nu au fost în stare să achite contravaloarea a două pachete de ţigări pe lună, la taxe comune. Oameni în putere care au preferat să muncească la negru, să facă bani pe lângă ajutorul social primit de la primărie, se plângeau de nedreptatea care li se face când sunt amenininţaţi cu evacuarea din case. Cum le-aş putea plânge de milă, aşa cum o fac uneori politicienii din dorinţa de a le şuti voturile, când ştiu oameni care lucrează 14 ore pe zi, au două – trei joburi, nu au concedii şi nu au mega salarii, au grijile lor dar încă îşi fac timp să se gândească la cei din jur şi la viitor şi poate chiar şi la asistaţii sociali despre care am vorbit.

Related Posts: