SHARE

garaAm observat că majoritatea celor care se despart de un loc de muncă la care au ţinut mult, atunci când simt nevoia să lase un post-scriptum pe Facebook – de exemplu, o fac la modul diplomat.

În primul rând nu o să îşi jignească foştii colegi, şefi, subalterni etc., ci o să le ureze succese şi tărie de caracter. Apoi o să adauge câteva chestii faine despre colectivul din care au plecat sau cu care au colaborat, despre ce mişto e să lucrezi acolo…

Finalul exprimă aceeaşi diplomaţie, cu ritmul căreia ne-au obişnuit primele rânduri. Totul a fost frumos, dar iată, nepotrivire de viziune, alte proiecte etc. Din frazele astea explicaţiile lipsesc de multe ori sau sunt trecute în plan secundar. Pe motiv de diplomaţie. Adică, le laşi în plata Domnului.

Eu cred că astfel de de adio sunt ok, dar nu merită efortul. Când lucrezi, să zicem, zece ani undeva şi nişte proşti vin şi îţi fac praf munca, nu are niciun sens să mai trimiţi de mulţumire.

Asta o scriu cu gândul la toate cele petrecute în ultimele luni în presa din , întrebându-mă oare cei care au plecat de la un ziar sau altul, buni sau răi cum au fost – treaba lor, au primit ceva scrisori de mulţumire sau un mulţumesc :). De unde?!

Related Posts: