SHARE

IMG_0077A trecut o vreme de când ziarul care mi-a fost în ultimii doi – trei ani cel mai drag din şi-a schimbat înfăţişarea. Nu ştiu dacă în bine sau în rău, nici nu e cazul să îmi dau cu părerea despre asta, însă am considerat necesar să scriu despre pentru că nu pot ocoli un astfel de subiect.

Sunt un pic legat sufleteşte de el, mai ales că aici au rămas câţiva dintre cei mai buni prieteni ai mei din presa locală. Apoi, nici nu am prea mulţi. Unii au plecat deja de-acolo şi cine ştie câţi vor mai pleca sau vor mai veni. Scriu asta ca să nu se înţeleagă că numai prietenii au rămas acolo, iar cei care au părăsit ziarul nu-s importanţi :). Zhd trece acum printr-o reformă. Nu ştiu dacă e revizuit “din temelii” cu un scop sau doar aşa, de dragul unei încercări de schimbare. Din ultimele experienţe pe care le-am trăit în presa scrisă am tras o concluzie despre care nu o să scriu acum, pentru că nu s-ar potrivi tonului semi-optimist în care vreau să îmi închei acest text.

Dincolo de semi-optimismul meu şi de dorinţa mea sinceră ca oamenii rămaşi la zhd să facă din acest ziar unul fascinant, am rămas cu foarte multe întrebări.

Una e ce nu funcţiona la un ziar care era lider de piaţă în judeţ şi probabil mai e, de au plecat atâţia din redacţie şi de a trebuit să se facă nişte schimbări mai accentuate, să le zicem îmbunătăţiri, de abordare jurnalistică. Răspunsul nu ştiu dacă îl voi mai afla.

M-am întrebat apoi dacă într-adevăr unii dintre cei ce scriau acolo, şi aici m-aş putea include şi pe mine la un moment dat, au trăit doar cu iluzia că fac jurnalism, când de fapt, fără să ştie şi în ciuda intenţiilor lor bune, ar fi fost doar nişte piese într-un puzzle folosit la cu totul altceva. Răspunsul nu îl voi afla în acest caz, însă aş putea să-l intuiesc, mai ales pentru că nu “jucăria” este cea care s-a stricat.

Related Posts: