SHARE

La bisericile vizitate am găsit oameni de toate felurile, dar nu am apucat să aprofundez ipostazele lor. Am observat însă că, în general, hunedorenii sunt abătuţi. Singurul zâmbet care mi-a atras atenţia a fost al unui adolescent din de la Ghelari, care participa alături de preot la slujbă. Zâmbea omul, probabil din cauza emoţiilor, dar zâmbea. Foarte multe feţe necăjite am văzut, deşi cred că măcar acum, dacă oamenii ar înţelege simbolul acestei sărbători, ar trebui să se bucure. Nu prea o fac. Acasă m-am uitat peste fotografii şi am observat din nou chipurile. Tinerii, în general, erau mai senini, dar ceilalţi parcă nu pot fi scoşi din grijile lor.

inviere hunedoara (120)

În faţa bisericii înconjurate de copaci parfumaţi şi iarbă fragedă, o bătrână vindea lumânări, cu doi lei bucata, şi candele cu patru lei. Mi s-au părut cam scumpe şi pentru câteva momente am avut impresia că tanti a ridicat înadins preţurile la “artefacte”. Ok, să zicem că n-a fost aşa, oricum eu nu am luat nimic.

În Ghelari, m-a uimit cât de mare e biserica şi cât de frumoasă pare. Am intrat în curtea pavată cu marmură şi împodobită cu sculpturi, apoi în biserică. Îmi place mai mult cea de la Prislop şi mă gândeam de ce a trebuit ca biserica asta de comună trebuia să fie atât de grandioasă?

Mai multe imagini AICI!

Related Posts: