Unul dintre sentimentele româneşti căruia mi-e foarte greu să îi găsesc un echivalent este “mi-e ruşine de ruşinea ta”.
Trăirea asta aparţine în general oamenilor cu prea mult bun simţ. “Bunul simţ”, iată o altă expresie ciudată, de multe ori confundabilă cu timiditatea sau cu dorinţa de a nu-l supăra pe celălalt, deşi în general când ajungi să te gândeşti să nu superi pe cineva e ceva în neregulă.
<Te simţi ruşinat de ruşinea cuiva când ştii că lui ar trebui să îi fie ruşine de ceea ce face, însă fie nu îşi dă seama, fie nu-i pasă.
E o expresie personală. Când îi spui cuiva “bă, mi-e ruşine de ruşinea ta” ea îşi pierde aşa-zisul farmec.
Related Posts:
