SHARE

Un personaj incredibil a fost Petru Groza, dincolo de părţile întunecoase ale sale. Celor care nu ştiu cine a fost şi nu au chef să caute referinţe despre el pe google ori pe wiki, le-aş spune că într-o perioadă cumplită pentru România, adică în anii 1940, după al doilea război mondial, baronul interbelic cu o avere impresionantă “genul de om pe care sovieticii l-ar exila inevitabil în Siberia”, a ajuns în fruntea ţării guvernate de comunişti.

Memoriile lui Petru Groza au apărut în volumul “Adio lumii vechi!”, pe care l-am împrumutat de la bibliotecă pentru a citi despre aventurile amoroase ale lui.

„Mărturisesc sincer că nu m-am aprins după fată încă din primele momente. Fata, abia de vreo şaptesprezece ani, mică de statură, cu atitudini foarte distinse şi conştientă de cultura pe care o poseda aproape prematur, dar, evident, şi de admirabilele condiţii materiale ale tatălui ei, care i-au mijlocit posibilitatea de a-şi câştiga acea cultură aleasă, trăindu-şi copilăria şi tinereţea în internatele cele mai somptuoase ale Austriei, dându-i toate acestea un fel de a fi al unei fiinţe total distanţate de realităţile aspre ale vieţii; unicul copil era ca o floare păstrată cu multă grijă de nişte părinţi bogaţi şi ambiţioşi, în sera caldă a dragostei lor, care putea fi materializată astfel”, scrie Groza. Continuarea AICI!

Related Posts: