SHARE

La ţară auzeam o mulţime de poveşti cu şi despre cum erau “ucişi”. Ştiţi, practica aia cu dezgropatul mortului şi împlântatul ţepuşei din lemn în inimă. Poate cadavrul ăla nu avea nicio şansă să fie un bântuitor, dar gestul ăsta macabru, făcut de bătrânele sau vrăjitoarele satului aducea liniştea printre enoriaşi. Oare ce condiţii trebuia să îndeplineşti ca să fii în rândul omorâtorilor de strigoi. Că nu oricine putea să o facă. Eu, de exemplu, cred că n-aş fi îndeplinit condiţiile de recrutare. Câteva bunici din sat erau taman potrivite.
Am scris despre strigoi şi, e clar, oamenii luptau pe brânci cu ei.

„Când s-a aflat moroiul, oamenii dezgroapă pe cel bănuit, ard o frigare şi cu ea străpung inima de trei ori, apoi fac un foc mare, aruncă mortul pe foc şi după ce s-a făcut scrum, adună toată cenuşa într-o trăistuţă şi o dau pe o apă curgătoare. Babele zic că numai aşa se poate scăpa de moroiu, cu care dispare boleşniţa din sat”. Continuarea AICI!

Related Posts: