SHARE

Pentru câteva zile s-a vorbit și s-a scris despre gara Hunedoarei și cred că lucrurile se vor opri aici, din păcate. Nu poți scrie la nesfârșit despre un subiect static, o gară a cărei soartă mie mi-e greu să cred că se va shimba în bine. Nu suntem chiar atât de nostalgi -activi. Am scris și acum cinci ani despre frescele alea ponosite din holurile ei, care mie îmi plac foarte mult, deși am întâlnit foarte puțini oameni să se îngrijoreze de soarta lor. Nici gara în ansamblul ei n-a intrat în atenția salvatorilor, de meserie. Arată mai bine încă decât majoritatea gărilor din județul . Așadar, peste un deceniu – două, când ultimele culori ale tablourilor acum suprarealiste vor păli, ne va păsa de ea. În prezent, mai degrabă vrem să salvăm mocănița, un subiect nepalpabil despre care se poate vorbi mai mult. Mocănița are o istorie frumoasă, dar gara fără trenuri acum e mai aproape de actualitate. Ei bine, o să ni se spună că pot fi salvate amândouă. Și eventual și pădurile din Retezat, Roșia Montană, bineînțeles, Castelul Corvinilor, Corvinul Hunedoara. Cât de ușor e să spui că vrei să salvezi ceva.

Mai multe despre gară AICI!

Related Posts: