SHARE

Azi mi s-a făcut dor să scriu despre , iar pentru că echipa mea favorită din judeţ e tocmai FC Hunedoara şi pentru că am fost azi la , dar şi din multe alte motive, aş vrea să scriu câte ceva despre soarta ei. La ultimul meci am stat în ploaie o repriză, în spatele porţii, aşa, fără un scop anume, pentru că oricum nu aveam de gând să fac cronica meciului şi nici poze nu prea am făcut. E mai bine în tribună, bineînţeles, însă de câţiva ani, şi mai ales în sezonul ăsta, peisajul lor a fost unul dezolant. Îmi mai chem prietenii la meci, dar nu mai vor să vină. E o tristeţe în tribunele alea… Nu ştiu cât a fost media de spectatori la ultimele meciuri: poate 200 – 300 de oameni, la un oraş de 60.000 de locuitori. Parcă le plăcea hunedorenilor fotbalul.

Până acum, deşi a mai rămas un meci de jucat acasă pentru FC Hunedoara înainte de finalul acestui sezon, nu a încercat să explice nimeni căderea acestui club în mediocritate. La finalul sezonului trecut, de exemplu, cineva, un om de bine din , făcea un sondaj în care hunedorenii erau invitaţi să îşi dea cu părere despre cine este de vină pentru faptul că FC Hunedoara nu promovase. Ca variante erau: conducerea clubului, jucătorii, antrenorul, suporterii, presa… Aşa de limitaţi au fost unii dintre cei care au votat, încât presa era numită în topul cauzelor pentru care FC Hunedoara a clacat. Adică două trei ziare în care apăreau câte unu – două articole pe săptămână despre cum a jucat sau vrea să joace echipa. Acum, probabil, dacă se va face un nou sondaj, tot presa ar fi numită printre cauzele pentru care FC Hunedoara s-a făcut de râs. Motivul e simplu, ea este privită cumva ca un factor străin, despre care poţi spune orice.

În final, aş spune totuşi că după un an în care FC Hunedoara s-a tot făcut de râs în anonimatul Ligii a treia, într-un sezon în care autorităţile locale au fost darnice şi au făcut ca acest club să nu aibă lipsuri, ar fi cazul să muncim mai mult şi să ne lăudăm mai puţin. Mult mai puţin…

Related Posts: