Mai mult noroc au avut cei peste 100 de prizonieri iobagi, aflaţi în închisoarea Castelului Corvinilor în toamna anului 1784, în timpul Răscoalei lui Horea. În zilele în care răsculaţii prinşi de soldaţii aflaţi de partea nobililor erau decapitaţi pe loc, iar trupurile lor erau aruncate în şanţuri, 115 oameni, închişi în temniţa castelului îşi aşteptau execuţia. Nobilimea refugiată în castel cerea execuţia prizonierilor cât mai repede. Moise Varadi, socrul comitelui de Hunedoara Ioan Zeik, îi solicita acestuia, printr-o scrisoare, trimiterea unui călău pentru uciderea iobagilor întemniţaţi, pentru care oricum nu mai exista hrană. Groful solicita să fie autorizat la un proces sumar al prizonierilor.
„Eu încă aş putea să încep o asemenea procedură cu prizonierii de aici, numai să binevoţi a-mi trimite toate informaţiile necesare şi, dacă se poate şi un proces şi o sentinţă de acea formă, căci poimâine aş ţine judecată, nemaiavând nici alimente pentru subsistenţa lor. Eu aşa cred că deoarece prizonierii aceştia sunt adevăraţi adepţi ai renumitului amăgitor Salis şi totodată şi aprinzători, omorâtori şi tâlhari prădători, ar trebui să le aplic legea militară, potrivit decretului dat cu privire la Salis şi la emisarii săi. Dar cu toate acestea voi urma îndrumările dumneavoastră, numai să binevoiţi a mă autoriza să ţin scaun şi în locul dumneavoastră să am eu prezidenţia, iar de va fi trebuinţă, să trimiteţi şi călăul, ca să nu avem vreo lipsă nici în această privinţă”, scria Moise Varadi, potrivit istoricul David Prodan, autorul volumelor Răscoala lui Horea. Comitatul a autorizat solicitările grofului Moise Varadi, inclusiv cea de trimitere a unui călău.
<„Comitatul autorizează deci cu judecarea lor în forul domenial de acolo, însărcinând cu prezidarea pe asesorul Moise Vâradi. El să aleagă din nobilii de acolo şi pe judecătorii câţi vor fi de lipsă, care să nu întârzie a-i judeca după legile patriei. Iar pentru executarea sentinţei de moarte, care se poate întâmpla să o pronunţe, comitatul le trimite călăul din Deva. Din execuţie va rezulta, crede comitatul, binele că ţăranii din părţile vecine cu domeniul se vor înspăimânta şi vor începe a se linişti”, informa David Prodan, citând documentele vremii. Însă în aceeaşi zi de noiembrie, în care nobilimea refugiată în castel primea răspunsul, iobagii fuseseră eliberaţi din ordinul dat de Karp, un vicecolonel de armată.
„Dacă nu aş fi eliberat pe oamenii aceştia, nobilimea voia să-i execute prin călăul pe care-l chemase pentru asta şi, în lipsă de paloş, voiau să le taie capul cu securea. Procedura asta probabil ar fi aţâţat poporul la şi mai mare răzbunare şi l-ar fi făcut să comită acte şi mai înfuriate”, explica militarul decizia, potrivit documentelor prezentate de istoricul David Prodan. CONTINUAREA AICI!