SHARE

Mi se pare ciudat că din , de câţiva ani buni, lumea pleacă. Nu ştiu încă pe nimeni care să fi venit în , doar oameni care se îndreaptă de aici spre alte colţuri ale lumii. Tot mă întreb şi eu de ce mai stau în oraşul ăsta care mie mi se pare fabulos prin istoria lui, ce-i drept, o istorie pe care eu vreau să o descopăr. Dar un oraş care nu te ţine în loc. Mi se pare incredibil că atât de mulţi prieteni de-ai mei au emigrat şi muncesc în alte ţări sau în alte oraşe din România. Unii mai vin în vacanţe în şi cam atât. Toată lumea se întreabă ce ar putea face în oraşul ăsta. Nu ştiu, dar continui să cred că e un loc fascinant, măcar prin trecutul lui. În prezent, e praf. În se găseşte de lucru, dacă faptul că nu sunt locuri de muncă ar putea fi un motiv de despărţire. Salariile sunt însă mici. 8 – 9 sute de lei sau în cel mai bun caz 1.200 de lei e un salariu de “necalificat” în Hunedoara. Deci 200 – 300 de euro, faţă de 800 – 1.000 de euro în Occident. Cei care îşi doresc să plece “dincolo” ori au reuşit să o facă deja sunt tot mai mulţi. Nu poţi privi cu bucurie un astfel de fenomen. Pe mine mă deprimă.
Mă deprimă şi starea oraşului. Aş fi vrut ca locul ăsta să pâlpâie, ca oamenii cu imaginaţie să îl fi transformat într-un oraş în care să vrei să locuieşti. Dar de unde imaginaţie…

Câteva lucruri m-au oprit să plec din Hunedoara. Unul este familia, iar altul faptul că de cel puţin trei ani, poate patru, am muncit tot în două locuri, încât nu mai am vreme să mă gândesc la ce aş face altundeva. Probabil sunt un caz fericit, chiar dacă uneori îmi vine să mă plâng. Mi-e ruşine să o fac, gândindu-mă la cei care nu au norocul meu, la cei care nu au posibilitatea să îşi împartă astfel viaţa.

Related Posts: