SHARE

Am citit azi într-o carte de poveste despre un om care a intrat într-o sală unde avea loc o conferinţă de şi i-a întrebat pe jurnalişti cine are o “pertinentă” despre eveniment. Şi, bineînţeles, toată lumea a ridicat mâna. Apoi a întrebat cine are informaţii în plus, documentate, despre acelaşi lucru. De data asta, cu toţii au ridicat din umeri.

Scopul acestei poveşti scurte este de a arăta că, într-adevăr, foarte mulţi dintre cei care lucrează în presă “se pricep” la analize, dar între o opinie, fie ea şi pertinentă, şi un text documentat ca ştire de presă, eu aleg ştirea (reportajul, ancheta).

Ne putem da cu părerea despre tot, eventual, ne putem trage de şireturi sau de barbă cu Pleşu ori îl putem smotoci pe Ponta sau pe cine ştie ce primar care nu ne cade nouă bine, însă eu sunt sigur că asta nu ne face mai jurnalişti. Un articol documentat cred că este mai de folos omului decât sfatul/opinia noastră despre lumea din jurul lui.

Related Posts: