SHARE

„Impresia pe care o lasă aceste locuri de refugiu este mare şi profundă. Nu voi uita niciodată mare emoţie pe care am avut-o, când după câteva zile de drum, sosind la ora unu dimineaţa după un drum dificil la marea mănăstire Agapia în Moldova, însoţit de o escortă de cavaleri ce purtau torţe, am fost invitat de maica superioară să mă duc direct în biseric unde se celebra slujba de noapte. Cântecele atât de pure ale călug[riţelor, marea frumuseţe a câtorva dintre ele, lumina lumânărilor, atâtea voci angelice care se ridicau la ceruri, în aceste ore matinale, toat aceste au avut asupra mea o aşa de mare impresie, încât mult timp a trebuit să mă conving că nu visez. Aceste interesante şi frumoase călugăriţe sunt supuse unor reguli severe. Trezite de multe ori din somn se duc totdeauna foarte punctuale, indiferent de vreme şi de anotimp, la fiecare slujbă de noapte. La ieşirea din chilii ele ţin în mâini lumânări pe care le ţin în timpul slujbelor, dar care le ajută să lumineze drumul de întoarcere. Nu sunt chemate în mijlocul nopţii de sunetele clopotelor ci de cel al toacei, care se aud în toate colţurile mănăstirii”. CONTINUAREA AICI!

Related Posts: